Vă prezentăm aici șapte proiecte și operațiuni secrete
făcute publice în urma declasificării documentelor. Unele dintre ele au fost
multă vreme surse ale unor teorii conspiraționiste, în timp ce altele au fost
acceptate, în timp, ca fiind adevărate.
1. Churchill și
execuția lui Hitler
Winston Churchill intenționa să-l execute pe Hitler pe
scaunul electric dacă Aliații ar fi ajuns să pună mâna pe liderul nazist. Mai
multe documente declasificate arată că Churchill se opunea planurilor Aliate
privind organizarea unor procese pentru crime de război și dorea o execuție
sumară pentru cei mai importanți lideri naziști în frunte cu Hitler, pe care-l
considera a fi un principala sursă a răului. De asemenea, se pare că
premierului britanic i-ar fi convenit dacă liderul mișcării de independență din
India, Gandhi, ar fi murit de înfometare din cauza grevei foamei din 1943.
Mai mult decât atât, ocumentele arată că Churchill ar fi
fost dispus, în pofida sfaturilor colegilor săi de cabinet, să șteargă de pe
fața pământului mai multe sate germane ca răzbunare pentru atrocitățile comise
de naziști în Cehoslovacia.
Alegerea scaunului electric ca metodă de execuție pentru
Hitler e oarecum ciudată, având în vedere că această metodă nu a fost niciodată
folosită în Marea Britanie până la abolirea pedepsei cu moartea în 1965. În
timpul unei întâlniri a cabinetului britanic din iulie 1942, Churchill îl
descrie pe Hitler ca ”principala sursă a Răului” și a sugerat, mai mult sau mai
puțin în glumă, că englezii ar putea împrumuta un scaun electric – faimosul
”Old Sparky” – de la americani pentru a-l executa pe Hitler ca pe ”un gangster”
când și dacă va fi prins. La o altă întâlnire, din 6 iulie 1942, premierul a declarat
că ”Dacă Hitler ajunge în mâinile noastre, cu siguranță că-l vom executa.”
2. Operațiunea Northwoods
Conform unor documente rămase secrete pentru multă vreme,
în 1962, Șefii Statelor Majore americane au schițat și aprobat planuri pentru
ceea ce ar putea fi cel mai corupt plan creat vreodată de guvernul Statelor
Unite – un fals atac terorist asupra cetățenilor. Purtând numele de cod Operațiunea
Northwoods, planul – aprobat de toți șefii statelor majore – presupunea:
împușcarea unor americani nevinovați în plină stradă; scufundarea bărcilor cu
refugiați ce fugeau din Cuba; un val de acțiuni teroriste lansate în capitala
țării, Miami și alte oraș.
"The desired resultant
from the execution of this plan would be to place the United States in the apparent
position of suffering defensible grievances from a rash and irresponsible
government of Cuba and to develop an international image of a Cuban threat to
peace in the Western Hemisphere."
Persoane nevinovate aveau să fie acuzate pentru unele
bombardamente și câteva avioane trebuiau să fie deturnate. Folosind dovezi
false, toate aceste atacuri trebuiau puse pe seama lui Castro, dând astfel
guvernului american motiv pentru a începe un război împotriva regimului
comunist de la Havana.
3. Masacrul de
la My Lai
Masacrul de la My Lai se referă la uciderea în masă a unor
cetățeni vietnamezi (cifrele variază de la 347 la 504) în Vietnamul de Sud.
Aproape toți dintre cei uciși erau civili, majoritatea fiind femei și copii.
Înainte de a fi ucise, unele dintre victime au fost violate, bătute, torturate
sau mutilate. Vinovată pentru masacrul din 16 martie 1968 a fost armata
americană.
Șase luni mai târziu, Tom Glen, un soldat în vârstă de 21
de ani, a scris o scrisoare generalului Creighton Abrams, comandantul forțelor
americane din Vietnam, prin care îi acuza pe soldații americani de violențe
repetate împotriva civililor vietnamezi. Scrisoarea era foarte detaliată și
conținea mărturii primite și din partea altor soldați.
Colin Powell, atunci în vârstă de 31 de ani și având gradul
de maior, a fost însărcinat cu investigarea acuzațiilor din scrisoare. Glen nu
se referise însă în mod direct la My Lai (având cunoștiințe limitate privind ce
se întâmplase acolo). În raportul său, Powell scria că acuzațiile susținute de
Glen în scrisoarea sa pot fi combătute direct și foarte simplu prin faptul că
relațiile dintre soldații americani și poporul vietnamez sunt excelente. Modul
în care Powell s-a ocupat de investigațiile privind scrisoarea a fost
caracterizat mai târiu ca ”o spălare pe mâini”. În mai 2004, când ocupa funcția
de Secretar de Stat, Powell a declarat pentru CNN că ”eram într-o unitate care
era responsabilă pentru My Lai. Eu am ajuns acolo după ce avusese loc
incidentul. În război se întâmplă asemenea lucruri oribile din când în când,
dar ele tot trebuie condamnate”.
4.
Operațiunea Paperclip
Convins că oamenii de știință germani ar putea fi de folos
eforturilor postbelice ale Statelor Unite, președintele Truman a autorizat, în
septembrie 1946, proiectul Paperclip, un program menit să aducă oameni
de știință germani în America. Cel mai important nume de pe lista celor vizați
era Wernher von Braun, cel care avea să devină arhitectul lansărilor rachetelor
în spațiu. Acesta fusese însă membru al mai multor organizații naziste,
inclusiv al SS-ului, iar primele rapoarte de informații îl descriau ca fiind
”un risc la adresa securității”. Operațiunea Paperclip a organizat aducerea în
SUA a lui Von Braun și a altor 700 de savanți germani, totul fiind organizat în
secret, fără ca Aliații francezi și britanici să afle despre planurile
americanilor.
5.
USS Liberty
Pe 8 iunie 1967, în timpul Războiului de 6 zile, Israelul a
atacat intenționat nava americană USS Liberty. 34 de oameni au fost uciși, iar
alți 173 răniți. La momentul respectiv, guvernele israelian și american au
început o serie de investigații, ajungând la concluzia că acesta a fost o
greșeală cauzată de confuzia privind identitatea navei USS Liberty. La momentul
respectiv însă, Lt.Gen. Marshall Carter, directorul NSA (National Security
Agency) a declarat că atacul trebuie să fi fost deliberat. Directorul adjunct
al NSA, Louis Tordella, a spus că atacul ar fi putut fi ordonat de un comandant
israelian din peninsula Sinai care a crezut, în mod eronat, că nava Liberty îi
monitoriza activitatea. Conform documentelor NSA, oficialii de la vremea
respectivă doreau să protejeze Israelul de un scandal internațional.
6. Bomba
pierdută
O serie de documente clasificate obținute de un grup de
foști muncitori de la Thule, o bază aeriană construită în Groenlanda de
americani în 1951-1952, sugerează că una din cele patru bombe de hidrogen
aflate pe bombardierul B52 care s-a prăbușit aolo în 1968 nu a fost găsită
niciodată. Cotidianul Jyllands-Posten a relatat că ”investigațiile unui
grup de foști muncitori indică faptul că o bombă nucleară neexplodată se află
încă pe fundul mării în regiunea Thule.”
Prăbușirea avionului, care a avut loc pe 21 ianuarie 1968,
a dat naștere unei crize diplomatice dintre Statele Unite și Danemarca, aliatul
său din cadrul NATO, Danemarca fiind responsabilă cu problemele de securitate
și apărare ale Groenlandei. Conform legislației daneze, prezența armelor
nucleare pe teritoriul său – inclusiv Groenlanda – este interzisă. Cotidianul
Jyllands-Posten a susținut că Danemarca nu a fost niciodată informată cu
privire la această bombă pierdută.
Într-un document american datat 31 august 1968 se vorbește
despre armele aflate la bordul avionului, fără a menționa însă dacă toate cele
patru bombe au fost recuperate. În primăvara aceluiași an, guvernul Statelor
Unite a asigurat conducerea daneză că munca de curățare și recuperare după
prăbușirea avionului a fost finalizată, iar în anul următor operațiunile de
căutare bombei pierdute au fost oprite.
7.
Templierii și vaticanul
În octombrie 2007, Vaticanul a publicat mai multe documente
secrete privind procesul Cavalerilor Templieri, printre care și un pergament –
multă vreme ignorat din cauza unei catalogări prost făcute încă din secolul al
XVII-lea – ce arată că Papa Clement al V-lea i-a absolvit pe membrii ordinului
de acuzația de erezie. Documentele publicate reproduc întreaga documentație a
audierilor papale ce au avut loc după ce regele Filip al IV-lea al Franței i-a
arestat pe liderii Templierilor în 1307, acuzându-i de erezie și imoralitate.
Pergamentul indică faptul că Papa i-a absolvit pe templieri
de acuzația de erezie, deși i-a găsit totuși vinovați de imoralitate. Se pare
că Papa dorea doar reformarea Ordinului. Presat însă de Regele Filip, Clement a
acceptat să-și schimbe decizia și a desființat Ordinul cavalerilor templieri în
1312. Jacques de Molay, Marele Maestru, a fost ars pe rug în 1314.
Sursa: http://listverse.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu