sâmbătă, 22 septembrie 2012

VIATA PARINTELUI CLEOPA (II)




VIATA SI NEVOINTELE
CUM A FOST DARUIT MAICII DOMNULUI

PRUNCUL CONSTANTIN
În primele doua luni dupa nastere, pruncul Con-stantin - viitorul Parinte Cleopa - era tot timpul bolnav. De la o vreme nu mai manca aproape nimic si plangea zi si noapte. Toti erau ingrijorati de viata lui.
 
Nestiind ce sa mai faca, mama lui, Ana, a fost sfatuita de batranele din sat sa se duca cu pruncul bolnav la vestitul duhovnic Conon Gavrilescu de la Schitul Cozancea, care era un mare exorcist si vindeca multi bolnavi cu sfanta rugaciune.
 
Ajungand la chilia duhovnicului Conon, unde astepta multa lume, si-a spus durerea ei, plangand cu multe lacrimi:
- Ce sa fac, parinte, ca acest copil de la o vreme nu mai mananca si plange intr-una? Ma tem sa nu moara.
- Stii ce sa faci? Sa-l daruiesti Maicii Domnului!
- Cum sa-l daruiesc Maicii Domnului?
- Iata cum, a zis el. Ia o lumanare si un prosop, aseaza pruncul inaintea icoanei Maicii Domnului din biserica si zi asa: ''Maica Domnului, iti daruiesc tie copilul acesta care este bolnav! Fa ce stii tu cu el!''
 
Atunci mama pruncului s-a inchinat cu lacrimi la icoana Maicii Domnului, facand trei metanii, si, cazand in genunchi, a zis plangand: ''Maica Domnului, iti daruiesc tie copilul acesta al meu, ca este bolnav si plange mereu. Fa ce stii tu cu el!'' Si l-a trecut de trei ori pe sub sfanta icoana.
 
De atunci pruncul Constantin s-a facut sanatos. Aceasta a fost o adevarata minune a Maicii Domnului, iar din momentul acela Constantin nu a mai fost bolnav de moarte toata viata sa.
Asa miluieste Maica Domnului pe mamele care nasc copii in frica de Dumnezeu.
 
COPILARIA
 
De mic copil, Parintele Cleopa avea multa evlavie la Maica Domnului. La unsprezece ani a invatat Acatistul Bunei Vestiri pe de rost, cum singur spunea: ''Eram la desfacat papusoi in tarina si aveam cartea de rugaciuni ascunsa sub panusi. Pana cand venea tata cu caruta cu popusoi, mai invatam un icos, mai invatam un condac. Si uite asa am invatat Acatistul Maicii Domnului''.
 
Toti fratii sai iubeau infranarea de mici. Mama sa spunea ca le punea uneori carne in traista, cand nu era post. Dar ei nu o mancau, ci o dadeau la altii si mancau putina paine si ce mai aveau.
 
Iarasi ne spunea Parintele Cleopa: ''Cand eram mic si veneam de la scoala, treceam printr-un sat si, vazand ca baietii dau cu pietre pe o casa cu tabla rosie, am inceput sa arunc si eu. Profesorul a auzit, ne-a luat pe toti si ne-a tras cate o palma. Acum ii multumesc ca mi-a facut un bine si il pomenesc la rugaciune!''
 
Spunea mama sa despre Constantin ca de copil ura cele lumesti si fugea de ele. Cand s-a facut mai marisor si mergea cu oile, daca se intampla sa fie o nunta in sat si canta muzica, nu trecea pe acolo, ci ocolea satul de departe si asa ajungea acasa!
 
CU OILE LA SCHITUL COZANCEA
 
În fiecare vara Alexandru Ilie facea stana de oi pe dealurile si poienile din preajma Schitului Cozancea, la circa 5 kilometri departare de sat. Apoi incredinta oile celor trei feciori mai mari ai sai: Vasile, Gheorghe si Constantin, care cunosteau aceste locuri binecuvantate din frageda copilarie. Tot in aceasta parte se afla si chilia pustnicului Paisie Olaru, parintele lor sufletesc.
 
Acest ieroschimonah s-a nascut in comuna Lunca - Botosani, in anul 1897, si s-a inchinoviat in obstea Schitului Cozancea din apropiere, in anul 1922. Aici s-a nevoit 26 de ani intr-o mica chilie pustniceasca, laudand pe Dumnezeu ziua si noaptea si mangaind multe suflete. Pentru aspra sa nevointa era cautat de multi credinciosi, pe care ii mangaia duhovniceste.
De mici copii, Constantin si cu fratii sai mergeau deseori la Schitul Cozancea, fiind foarte iubiti de Parintele Paisie. Ei se ingrijeau sa cante la strana, sa lucreze gra-dina si sa duca cele de nevoie parintilor batrani din schit.
 
Asa a fost randuit de Dumnezeu ca aceste tinere vlastare sa se formeze sufleteste de mici, pentru marea nevointa calugareasca ce le statea inainte. Ori de cate ori aveau vreo ispita, alergau la pustnicul Paisie si ii cereau cuvant de folos. Iar parintele ii sfatuia sa tina tacere permanenta, sa zica mereu rugaciunea ''Doamne Iisuse'', sa faca zilnic metanii, iar seara, dupa mulsul oilor, sa citeasca Psaltirea si Acatistul Maicii Domnului.
 
Fratii fiind ascultatori, niciodata nu ieseau din cuvantul batranului. Dar diavolul ii ispitea din ce in ce mai mult, ca nu putea rabda sa fie biruit de niste copii, care il izgoneau cu puterea psalmilor. Pentru aceea multe ispite le facea vrajmasul.
Odata, pe cand cei trei frati se jucau intre ei, din lucrarea vicleanului, unul a fost atat de tare lovit, incat toti credeau ca a murit.
 
Altadata diavolul ii tulbura in timpul sfintei ruga-ciuni. Cand se rugau noaptea, uneori dracii incepeau sa faca zgomot in pod si sa grohaie ca porcii. La inceput, fiind mai mic, Constantin ii intreba pe frati: ''Voi auziti?'' Atunci fratele mai mare, Vasile, ii spunea: ''Stai linistit! Nu-l baga in seama! Lasa-l, mai, ca atata poate!''
 
Vazand vrajmasul ca fratii il ard cu rugaciunea si cu postul, le-a facut o ispita si mai mare. Într-o seara tarziu, pe cand toti trei se rugau in genunchi si citeau la Psaltire in jurul focului de la stana, deodata au vazut o pasare straina, ca un vultur, mergand printre ei. Fratele mai mic, Constantin, fiind mai zburdalnic, a lasat Psaltirea si a zis:
- Uite ce pasare frumoasa este aceasta!
- Taci, roaga-te, si nu mai vorbi! i-a spus Vasile, fratele mai mare.
 
Pe cand Constantin privea la pasarea aceea ciudata, care era de fapt diavolul, deodata aceasta s-a aruncat in focul din vatra, facand zgomot mare si, risipind tot jaratecul, a aprins stana. Din aceasta cauza au murit arse de foc mai multe oi. Apoi cu greu au stins focul si au adunat oile speriate de vrajmasul. Dupa aceasta au fugit la pustnicul Paisie si i-au spus tot ce au patimit de la diavoli.
 
Batranul a stropit oile si stana cu aghiasma, iar pe cei trei frati i-a imbarbatat sa nu se teama, ca diavolul este legat de Hristos si nu are putere sa ucida pe oameni.
 
CUM S-AU IZBAVIT CEI TREI FRATI
DE ISPITELE TINERETII
 
Cand erau toti fratii acasa, mama lor se ingrijea sa-i insoare, ca sa nu se duca la manastire. De aceea, le aducea fete tinere la claca, la depanusat porumb si la alte treburi, cu gandul ca poate se insoara vreunul dintre ei. Dar vazand ca nu erau interesati de ele, ea plangea si se amara foarte mult. Însa fratii, si indeosebi Constantin, foloseau prilejul pentru a le povesti din Vietile Sfintilor si din alte carti bisericesti. Astfel, unele dintre ele au intrat in viata monahala, iar dupa aceea s-au dus si ei la manastire.
 
Mai povestea Parintele Cleopa ca prin anii 1925-1926, tinerii din sat au hotarat sa tocmeasca doi lautari si sa joace in casa familiei Ilie, cum era obiceiul din batrani. Alexandru si Ana, parintii sai, erau bucurosi sa-si vada feciorii jucand, ca sa-i laude tot satul.
Într-o seara tinerii s-au adunat si au inceput sa cante si sa joace. În clipa aceea fratele Gheorghe a vazut ca icoana Maicii Domnului de pe perete plangea si au inteles ca este pacat. Atunci cei trei frati, Vasile, Gheorghe si Constantin, iesind din casa, s-au ascuns. Vazand mama lor ca lipsesc, i-a cautat peste tot. Apoi, aflandu-i, le-a zis: ''De ce ne faceti de ras in sat? Veniti si voi la joc!'' Dar Gheorghe, ascunzandu-se putin, si-a taiat cu cutitul ghetele din picioare. Apoi a zis mamei sale: ''Cum sa vin la joc, mama, daca mi s-au stricat ghetele?''
 
În seara aceea parintii au inteles ca feciorii lor au ales alta cale in aceasta viata si i-au lasat sa slujeasca numai lui Hristos.
 
Înca de acasa, fratii lui mai mari, Gheorghe si Vasile, se pregateau pentru viata de manastire. Se sculau la miezul noptii, faceau Utrenia, citeau la Psaltire si tineau post. Ei il desteptau si pe Constantin, caruia insa ii era necaz ca-i strica somnul. Sora mai mare, Maria, intrase in Oastea Domnului si l-a chemat si pe Constantin, zicandu-i: ''Hai si tu in Oastea Domnului, ca ai darul cuvantului si nu-i asa greu ca la manastire''. Atunci el s-a invoit. Noaptea urmatoare, cand l-au sculat iarasi fratii la rugaciune, el a zis ca nu se mai scoala si nu mai merge la manastire. Apoi s-a culcat din nou fara grija.
 
Mama lor muncea pana noaptea tarziu. Venind ea de la fantana cu doua galeti de apa, a vazut in camera unde dormea Constantin un caine mare, care statea pe pieptul lui si il lingea pe obraz. Atunci a strigat catre Vasile: ''Vai, Vasile, vino repede ca pe Costica il mananca un caine!'' Atunci Constantin s-a trezit si a mai apucat sa vada doar coada unui caine mare, negru, care disparea. Vasile i-a spus: ''asta-i diavolul care se bucura ca nu mai mergi la manastire!'' Din clipa aceea, fratele Constantin nu s-a mai indoit sa mearga la manastire si se scula noaptea la rugaciune ca sa nu mai vina cainele.

Niciun comentariu: