marți, 30 iunie 2009

Zodiac erotic - LEU (23 iulie - 22 august)

Femeia leu:

Se expune continuu - o piatrã pretioasã într-o vitrinã în fata cãreia se opresc trecãtorii sã o admire. În societate se considerã ornamentul feminin cel mai strãlucit, chiar dacã stã vremelnic în culise asteptând semnalul prin care este chematã la rampã. Pentru ea nimic nu este mai important decât sã fie admiratã si doritã de bãrbati. Propriile sentimente nu sunt atinse întotdeauna. Într-o oarecare mãsurã oferã spre vânzare sexul, al cãrui onorariu se rezumã doar la satisfactia de a sti care este valoarea ei. Ea nu trebuie sã însemne mult pentru partener, ci trebuie sã fie doar unica si singura. Pentru ea în schimb nu existã aceastã restrângere. Îsi doreste libertatea sã umble de colo-colo si sã îsi gãseascã victimele - de obicei nu e necesar sã caute prea departe... Este cel mai agreat vânãtor din anturaj. Iubeste oamenii dar este egocentricã. Dominã, dar cu prestantã si este cochetã dar blajinã. Fiintã plinã de contraste, priveste problemele altora dar raportate la ale ei. Este temperamentalã, necalculatã si ademenitoare. Sentimentele ei sunt adesea superficiale. În putine cazuri se îndragosteste cu adevãrat. Îi lipseste putinta dãruirii, nu se poate subordona cuiva. Dacã o relatie se desfasoarã fãrã griji si prea comod, devine lenesã si în blazarea ei abia se mai preocupã de a fi activã la pat. Ca urmare adesea se stinge focul pe care l-a aprins în partener. Fãrã stimularea necesarã din partea partenerului, dorintele ei se estompeazã. Spre a-si desfãsura laturile ei cele mai bune, are nevoie de variatie. Asa ia nastere un baraj în care se împotmoleste deoarece este indolentã. Poate fi fidelã celor care o iubesc dar dacã aceastã dragoste slãbeste se simte idreptatita sa hoinareasca. Adesea o poti intalni intr-o relatie de trio cu doi barbati, inselandu-l pe unul cu celalalt. Ea troneaza ca o regina. Este fericita doar cand este in centrul atentiei. Daca cineva nu corespunde asteptarilor ei, nu cauta niciodata vina la ea. Daca sufera un esec sufletesc, dramatizeaza si se complace in rolul de tragediana. Vaneaza efecte, nu sentimente autentice. In realitate cele mai multe tragedii care i se intampla sunt provocate chiar de ea. Se considera idealista si acesta este motivul pentru care ar avea deceptii. In realitate tinde sa-l prefere pe cel nepotrivit si sa-l indeparteze pe cel potrivit printr-un comportament necugetat si extrem de pretentios. Are un mare talent de a se face nefericita. In chestiuni pecuniare este o usuratica, cheltuieste cu placere in special pentru ea insasi, ca o fiinta careia ii place luxul. Prefera un partener care poseda mijloacele care ii permit sa toarca fara grija. Este o clienta obisnuita a confortului. Isi cumpara cu fervoare rochii tipatoare, iubeste bijuteriile blanurile, isi impodobeste interiorul locuintei folosind exclusiv culoarea rosie. Face cadouri costisitoare si invitatii extravagante. gazda primitoare nu se sfieste de costuri pentru a-si distra musafirii. Nu-i convine insa sa fie surprinsa de un musafir nepoftit. Cum poate indrazni cineva sa vina la ea neanuntat? Alte femei o invidiaza pentru ca este observata imediat de catre barbati. Atrage barbatii usor considerand probabil ca este dreptul ei ca acestia sa-i cada la picioare. Zambetul ei acordat unui barbat poate fi inselator. Nu inseamna neaparat ca acela ar impresiona-o . Are doar dorinta fierbinte, incurabila de a fi admirata si va cocheta mereu pentru a obtine acest lucru. Insotitorul ei nu trebuie sa-si permita nici macar o clipa sa o faca sa se indoiasca de faptul ca ea este soarele care straluceste pe cerul vietii lui. Altfel situatia devine insuportabila. Lipsa de tact? Bineinteles. Dar asa stau lucrurile si barbatul care o doreste va trebui sa inteleaga aceasta mica ciudatenie. Are o predispozitie sanatoasa spre umor. iar cand cineva va insista in explicatii va rade din rasputeri. Rade cu glas tare, iar daca se transpune in rolul povestitorului de glume va fi un clown excelent. Are o foarte mare intelegere pentru poante. Daca semnul ei are relatii favorabile cu altii, ea poate devenii creatoare. In domeniul intelectual este indrazneata si plina de fantezie. este mereu dornica de escapade. Profesional excelenta dar colaborarea este dificila. Pretinde ca ceilalti sa se comporte asa cu vrea ea. este talentata dar adesea se prezinta cu foarte putin. Orice rutina o plictiseste, se va stradui mereu sa evite monotonia. O atrag departarile, ii este deor de locurile romantice de pe afisele agentiilor turistice, iar daca este vorba de calatorie, savureaza mai mult placerile premergatoare voiajului. In tot ceea ce face se opune criticii. Nici autocritica nu o practica. Pentru anturajul ei este adesea greu de suportat.



Viata sexualã a femeii leu:

Ea nu il astepta pe barbat in mijlocul drumului, avand cnvingerea ca orice barbat trebuie sa se considere fericit ca o va avea. ea nu vede de ce ar trebui sa-l ademeneasca. Ii place ceea ce se numeste jocul nevinovat de-a dragostea. nu tanjeste dupa barbat, este prea multumita de sine, spre a deveni agresiva sexual. Urmareste un singur scop: sa fie admirata. Comportamentul ei lasciv, seducator este si greoi. Se pare ca are constiinta intuitiva ca ar influenta puternic barbatii. Un mic semn cu degetul si ei se vor grabi sa-i faca pe plac. Defapt sa-i stea la ordine, nefiind vorba de o invitatie, pentru ca nu-si poate imagina ca un barbat ar indrazni sa nu-i stea la ordine. Daca un iubit inseamna ceva pentru ea, poate sa se astepte sa fie tratat regeste. In propriul ei camin creaza o atmosfera de stralucire si frumusete in care-si trateaza cu marinimie musafirii. Desi se imbraca strident nu o face cu scopuri seducatoare ci pentru a-si manipula iubitul, si asta este ceva diferit. Cand a sosit momentul incepe sa se dezbrace cu miscari lenese, cu voluptate - mai putin pentru placerea lui decat pentru a ei. Vai de cel care intelege gresit sau care incearca sa o posede repede cu forta. Leoaica isi va arata ghearele. Nu are dorinta de a fi originala sau inventiva la pat. Este pentru drumul lung si conventional. Asa i se pare simplu si just. daca pasiunea ei se trezeste deodata, devine o partenera cu reactii sexuale puternice si cicatricele multor barbati dovedesc asta. Atunci ea asteapta sa fie laudata. Ea stie ca este o fiinta cu o voluptate sanatoasa - regina pisicilor salbatice. In actul sexual incearca sa domine, dar se multumeste in final cu egalitatea. Ca introducere ii place sa-i fie atinse usor obrazul, urechile si gatul. Ii place daca barbatul atinge cu limba interiorul coapselor ei. Metoda ei preferata este de a-l lasa pe partener sa strabata singur jumatate din drum pentru a se adapta apoi ritmului lui. Lumina trebuie sa arda pentru ca iubitul sa-i vada trupul si sa se exprime in cuvinte de lauda. Dorinta ei bolnavicioasa de a se expune are ca urmare preferinta ei pentru pozitiile in care sta deasupra barbatului, ca acesta sa admire frumusetea trupului ei. In pozitia aceasta ii place sa se aplece astfel incat partenerul sa apuce cu gura cat poate din sanii ei. Admiratia partenerului e pentru ea o parte esentiala a actului sexual. Isi alege cu grija sutienul si chilotii ca sa fie sigura ca arata provocator. Pozitia ei naturala: pozitiva fata de actul sexual, are o influenta linistitoare asupra unui partener lipsit de siguranta pe barbatia lui. Este atat de convinsa ca totul va merge bine, incat in final nu poate fi decat asa. Doar norocosul o va poseda pe ea. Egoismul ei poate lua si forme extreme. Este suparata ca traieste intr-o lume de barbati, de aceea ea preia adesea rolul barbatului in actul sexual. Nu este greu de inteles de ce multe dintre femeile leu sunt lesbiene. Savureaza daca barbatul ii introduce limba, atunci ea dicteaza ritmul pana la orgasm. Dorinta ei de dominare o impinge adesea spre adolescenti care vor fi rasplatiti prin a fi initiati in minunile vietii sexuale, facand din ei adevarati prizonieri ai dragostei.



Bãrbatul leu:

Doreste sa fie luat in seama oriunde s-ar afla. Femeile il gasesc atragator si el stie acest lucru. Cand intra undeva privirile femeilor se indreapta spre el. Barbatii il privesc cu invidie. Admira femeile frumoase, nu-i place insa daca ele vorbesc tare sau se imbraca strident. Insotitoarea sa trebuie sa aiba o comportare onesta. In centrul atentiei trebuie sa stea el. Ii placce sa stea iin aer liber mai ales atunci cand straluceste soarele, stapanul sau. Ii plac competitiile sportive la care se pune in evidenta. S-ar putea spune ca se teme de infrangeri. El stie insa sa transforme o infrangere in victorie. Fericit el se arata intr-o atitudine regeasca, ca un om deasupra tuturor lucrurilor. Atat de bine face acest lucru incat, in invalmaseala, unii dintre spectatori il considera invingator. In orice caz, vor crede, ca si el, ca datorita unor imprejurari nefaste a pierdut triumful ce se cuvine defapt talentelor sale. Este un extrovertit, rade cu placere, nu este guraliv sau trisor, dar poate deveni un tiran. Ii polace fastul, iar lucrul cel mai bun nu este prea bun pentru el. Jumatatile de masura ii sunt straine, daca porneste la lupta va fi probabil o lupta glorioasa. Daca este vorba de dragoste trebuie sa sara scantei sau si mai bine: sa se aprinda un foc al bucuriilor. Se joaca cu viata sa, cu dragostea, cu banii. Nu crede ca este usuratec daca se lanseaza intr-un joc de hazard. El simte ca destinul sau este al unui castigator. Barbatii il agreaza pentru ca nu este un zgarcit, Este destept, focos, intensiv, este un prieten valoros. Daca estte nevoie isi asuma riscuri mari si se expune la pericole pentru a-i pune la adapost pe cei dragi. De obicei este iubit de oameni. Nici cei carora li se pare greu sa traiasca cu ego-ul sau, nu au nimic personal impotriva lui. Il agreaza de la o distanta sigura. la inceput te izbeste parca siguranta lui de sine atotcuprinzatoare. Dar un om sensibil simte ca leul este intr-un mod ciudat vulnerabil. Are nevoie de oameni care au ceeasi parere buna despre ei insasi si se va zbate din rasputeri sa castige de partea sa asemenea oameni. Nu poti niciodata sa gresesti daca il magulesti si orice i-ai spune nimic nu poate depasi propria lui inalta parere despre el insusi. Aici se afla "calcaiul lui Ahile" pentru ca un bun manuitor al cuvantului ii poate influenta astfel hotararile. Este usor de convins sa iti faca o majorare de salariu, un imprumut sau chiar sa faca un mariaj. Intruna se indragosteste si desface legaturi de dragoste. Povestea sa de dragoset - elementul sau de viata. Este fericit doar cand se plimba cu o fiinta draga care il admira. Mai devreme sau mai tarziu va gasi o femeie fara de admiratia careia nu va putea trai, cu care se va casatori. Printre ei exista insa multi holtei si si cunostintele lor despre femei lasa adesea de dorit. Desi leul dispretuieste regeste femeile usoare, el devine usor victima tocmai acestui tip care stie a se folosi tocmai de marea lui slabiciune: vanitatea. In munca este adesea neglijent dar stie sa o ascunda. Treburi rezolvate in graba si neatent le ascunde cu o spoiala decorativa. Daca aceasta nu este posibil, se scuza ca nu ar avea rabdare pentru maruntisuri, si de inteles, ca oameni mai putin importanti trebuie sa se ocupe de asemenea treburi. Intr-un fel reuseste sa prezinte situatia ca si cum altii ar purta vina. Isi poate duce colaboratorii la disperare, dar el nu este preocupat de starea de spirit a oamenilor sai. Poate fi creator dar ii lipseste profunzimea si esentialitatea. Este un om al treburilor exterioare. Un producator care cauta intotdeauna efecte orbitoare, superficiale. Devine furios daca lucrurile nu merg dupa cum vrea el . Nu suporta opozitiile, devine morocanos. Trebuie sa fi prudent, sa nu-l provoci. Daca este intr-o asemenea dispozitie e mai bine sa te feresti o perioada pentru ca nu-l tine mult. Este gelos. Desi troneaza pe culme, se teme ca va fi tarat pe panta competitei cu simplii muritori. Femeia care are un leu drept sot sau iubit sa se fereasca de-al face gelos. Poate avea reactii puternice si necontrolate.



Viata sexualã a bãrbatului leu:

Are nevoie de femei ca de hrana sau de apa. Se pregateste de o noua relatie de parca ar fi o drama eroica. O traire de neuitat, o ocazie de a-si dovedi maiestria. Este o personalitate sexuala puternica. Trece impetuos peste conventii si reguli. Femeia care incepe o relatie cu el trebuie sa dea tot ceea ce a promis. El are parerea ca femeia trebuie sa fie gata pentru el in orice clipa, caci el este gata oricand. Pe de alta parte, acest barbat cu o asemenea siguranta de sine poaate fi inebunit daca intampina secrete sau retineri. Are impresia ca majoritatea femeilor sunt obsedate de gandul de a-i intra in gratii, incat abia se pot stapani. Cea care il va face sa simta ca trebuie sa se straduiasca pentru a o obtine il va cuceri. Ca amorez este adeptul zicalei: "lumea este a celor curajosi". Indoieli, retineri, apropiere timida, asa ceva nu exista la el. Cu un singur gest larg, barbatesc, prinde prada in bratele sale. Iar apoi in pat. Cateodata isi face chiar lui insusi rau cu un astfel de comportament. Partenera lui are impresia ca scopul sau este acela de a castiga o olimpiada sexuala si ea se indoieste ca ar putea face fata.Situatia nu se imbunatateste prin aceea ca pierde putin timp cu preludiul. El este preocupat doar de necesitatile sexuale proprii. Si asteapta din partea femeii laude pentru tehnica lui. Acesta este placutul epilog al trairior sale sexuale. Perseverenta lui este remarcabila si face dragoste cu mare pofta. Asta nu inseamna ca vrea mai mult decat o data pe zi. Dar cine ar avea nevoie de un "d-a capo" daca regele a fost in actiune? va iesi in scena doar o data dar atunci va fi consistent. Femeia trebuie sa se adapteze cerintelor sale imerioase, n-are voie sa fie o mofturoasa. Asta merge doar atata timp cat vrea sa-i atraga atentia asupra ei. Odata pornit, leului ii place o femei care sa stie sa arate ca savureaza. Femeia nu are voie sa-l refuze, altfel el va cauta alte domenii de vanatoare. Daca nu iubeste cu adevarat va trata toate femeile cu nepartinire, dupa parerea lui ele fiind odar sticle deschise carora trebuie sa le pui dopul. Ii plac femeile supuse si considera ca pozitia femeii este jos iar a barbatului sus. Femeia sa i se supuna stricto-senso. Isi cunoaste potenta si nu vede nici un motiv sa faca variatiuni. O femeie intr-o pozitie neajutorata il atata. Ii place foarte mult femeia ingenuncheata in fata patului. In felul acesta el hotaraste toate miscarile. Nici alte variatiuni iesite din comun nu il atrag. Pozitia standard este cea care il atrage mai mult. Capacitatea lui naturala spre amor devine perversitate daca femeia nu-i satisface egoismul. Se refugiaza atunci spre forme destul de ciudate de autoamagire. Singurl remediu in aceasta situatie este sa fie tratat la nesfarsit cu complimente. Este foarte mandru de marimea organelor sale genitale. Este in stare sa foloseasca aparate electrice ca sa-si mareasca penisul si pentru a-si impresiona astfel partenera inaintea actului sexual. Exibitionistii sunt adesea nascuti in zodia leului. Daca nu are parte multa vreme de admiratie sexuala va fi osedat de problema. Va neglija serviciul, familia si prietenii si va cauta usurarea intr-un bordel de clasa unde fetele vor sti sa-i satisfaca obsesia.



Zone erogene:

Sa presupunem ca se afla intr-un anturaj adecvat. Cum s-ar putea incepe? De exemplu in baie. I se freaca spatele cu un burete pana i se inroseste pielea. Spatele este la leu deosebit de sensibil. Miscarile se fac de sus in jos, cu grija. Se insista pe sira spinarii. Leule va toarce sis-si va invita probabil partenera in vana. Ii place sa i se treaca usor cu unghiile peste spate. Asta il stimuleaza la efort sporit si la performante de maestru. Femeii leu trebuie sa i se treaca cu franjurile unui fular pe spate, de la omoplat spre mijloc. Acelasi tratament cu o perie usoara se dovedeste foarte eficent. Spatelui sensibil trebuie sa i se acorde o atentie deosebita, numai asa va deveni o leoaica pasionata. O leoaica excitata se poate cunoaste dupa usoara roseala care incepe la burta si se extinde spre sini si gat.



Asa începe...

La iesirea in scena doreste sa puna in umbra pe oricine care se afla cu el in aceeasi incapere, trebuie deci sa te arati cat mai impresionat posibil. Leul are nevoie de lumina rampei pentru ca unicitatea si superioritatea sa sa fie recunoscute. Sa i se dea deci, orice posibilitate sa straluceasca. Sa-i spui ca nu ai mai cunoscut un asemenea om ca el. Dezmierdarea este obligatorie. El are un apetit pentru aplauze. Sa nu-l gonesti nicodata din mijlocul scenei. Trebuie sa aiba suficient spatiu pentru a-si desfasura stralucirea. Se recomanda supunere. Este bine sa-l faci sa creada ca esti dependent de el. Ca propria-ti fericire, ba chiar viata se afla in mana lui. Atentie insa la exagerari. El ia totul drept confirmare a unei realitati modeste. Daca ti se pare ca esti ridicol cu un astfel de compliment il poti cizela usor, dar sa nu renunti definitiv la el... Daca se isca o cearta unde neaparat ai dreptate si nu poti ceda in nici un caz atunci singura iesire e sa apelezi la umorul lui. El rade cu placere, dar niciodata pe cont propriu. Le place arta, literatura, teatrul, le place sa fie acolo unde se intampla ceva. Vernisajul unei expozitii, premiera cinematografica... sunt oricand de castigat pentru asemenea actiuni. La iesiri comune nu trebuie sa te arati zgarcit. Cine vrea sa cucereasca o leoaica sa nu-si ascunda banii. Ea admira lucrurile extravagante. Sa nu te duci dupa ea cu o masina rablagita. Are o slabiciune pentru lux, pentru scoaterea in evidenta a propriei persoane si nutreste convingerea adanca ca locul ei se afla printre cei de sus, indiferent cat de mare e numarul acestora. Un cadou pentru ea trebuie sa fie ceva ce sare in ochi. Cel mai bine ceva care se preteaza la o iesire teatrala. Piatra ei pretioasa este rubinul. Femeia care va vrea sa gastige un barbat leu, sa-l invite la o petrecere ca oaspete de onoare. Cine nu-si permite asa ceva... il invita la niste prieteni unde el va sta in centrul atentiei. Discutia va fi indreptata spre persoana lui, spre realizarile lui. Leul nu cere mai mult de atat. Si nu costa prea mult, in afara de nervi.



Asa se terminã...

Cum sa intrerupem o relatie? Nici o problema. Sa vorbesti numai despre tine, sa monopolizezi discutia, contrazicand leul cand incepe sa discute problemele sale, incepi sa casti. Sa uiti de ziua lui de nastere si de toate aniversarile, sa-i trimiti o felicitare intarziata cu elocventul "Mai bine mai tarziu decat niciodata". Sa-i dai de inteles ca propria propria-ti persoana, propria cariera, propria satisfactie sexuala stau pe primul loc. Sa devi delasator, sa porti lucruri vechi, sa umbli neglijent, sa nu te schimbi pentru iesiri. Sa te duci la un cinematograf de mana a doua si sa vizionezi un film sexi. Sa te pronunti dspre arta de a iubi a eroului de pe ecran si sa-i dai de inteles leului ca ar avea multe de invatat de la el. In pat sa faci observatii asupra vesnicei monotonii, sa provoci voit gelozie, sa zambesti pe marginea vanitatii leului. Leul va pleca curand pentru a juca in alt loc al stepei.



Cine cu cine, cum si de ce ?

LEU - BERBEC - Cei doi sunt atrasi pentru ca au in comun un puternic interes pentru sex. Amandoi se aprin usor si sunt pasionati. Dorinta de a conduce a berbecului se loveste de spiritul dominator la leului, ca o forta irezistibila de un obiect care nu pooate fi mutat din loc. Insa potrivirea trupeasca este atat de mare incat poate trece peste greutati. O relatie reusita, bune sanse pentru o casatorie.

LEU - TAUR - Acest duel amoros poate sa degenereze intr-o enervare reciproca. Amandoi vor sa-si impuna punctul de vedere si lupta celor doua vointe poate deveni exploziva. Pot avea o relatie sexuala calda dar exaltarea leului va deveni stnjenitoare pentru taurul linistit si masurat. Leul ingamfat se va supara in momentul in care taurul va descifra firea lui. O relatie este posibila. O legatura de durata e pusa sub semnul intrebarii.

LEU - GEMENI - Gemenii trebuie sa procedeze cu cap daca vor sa pastreze leul caruia nu-i convin escapadele lor. ele contravin imaginii pe care leul o are despre sine. Aptitudinile gemenilor de a gasi cai si mijloace pentru o convietuire buna ar fi favorabile. Leul este stimulat, vrajit, cateodata dus la disperare de gemeni. Avand personalitate mai puternica leul va domina cu usurinta. Favorabil atat ca relatie cat si ca mariaj.

LEU - RAC - Leul cauta o relatie superficiala, iar racul este foarte ancorat sufleteste si doreste mai mult decat pasiune sexuala. Leul doreste putere, daruire si micile atentii in care se manifesta dragostea lui si o idolatrizare fara margini. Doar atunci stelele sunt favorabile.

LEU - LEU - In dormitor, si oriunde, leul se gandeste in primul rand la el. Intrebarea este daca ei "doi" pot sa formeze un "noi"? Din punct de vedere sexual se potrivesc bine, fiecare trebuie sa-l lase sa straluceasca pe celalalt si la nevoie sa imparta lumina rampei. Nu este intotdeauna posibil, dar cand se intampla atunici... ei bine, este clar: Traiasca Regele! Traiasca Regina!

LEU - FECIARA - Leul functioneaza sexual mai puternic decat fecioara, ceea ce inseamna suparare in pat. Exuberanta leului o poate enerva pe fecioara conservatoare si cugetata. Fecioara nu doreste sa fie dominata. Daca fecioara incepe sa critice, leul incepe sa urle. Unei relatii de durata sau unei casatorii este mai bine sa i se spuna NU.

LEU - BALANTA - Interesul in comun pentru lux si arta ii apropie pe cei doi. Leul are o pozitie mai corporala fata de sex, dar se vor intelege bine, deoarece balanta poate deveni, daca este tratata cum trebuie, foarte infocata. Balanta nu trebuie sa uite niciodata sa admire corespunzator realizarile leului. E bine insa ca balanta sa isi stapaneasca pornirile spre o prea mare sinceritate. Leul trebuie sa isi infraneze temperamentul. Legatura este buna dar cu concesii in ceea ce priveste valorile proprii de ambele parti.

LEU - SCORPION - Artificii orbitoare in dormitor, ceea ce compenseaza alte greutati. Gelozia furioasa a scorpionului jigneste leul. Scorpionul nu acorda leului stima si consideratia atat de necesare lui, si va incerca sa-l posede, iar leul nu suporta asta. Amandoi vor sa domine. Relatia poate deveni palpitanta. Casnicia e bine sa fie evitata.

LEU - SAGETATOR - Amandoi au tendinta de a considera dragostea ca pe o aventura, sunt extravaganti si focosi, urmandu-si pornirile sexuale fara sa se stanjeneasca unul pe celalalt. Amandoi o fac adesea cu placere. Sagetatorul il stimuleaza pe leu, iar acesta trezeste fidelitatea in sagetator. O relatie placuta si o casnicie garantat fericita.

LEU - CAPRICORN - Pozitia lucida a capricornului pune frau leului exuberant. Cei doi se deosebesc categoric. In aceasta relatie, stralucirea leului se estompeaza, ba chiar se stinge. Capricornul nu este atat de romantic si de dragut ca si leul si poate deveni foarte pretentios. Extravaganta leului supara capricornul. O relatie amoroasa posibila, o casnicie... mai bine lasa...

LEU - VARSATOR - Varsatorul aprinde individualitatea sexuala a leului si face ca intalnirile lor sa devina tulburatoare. Dar tendinta varsatorului de a analiza si diseca irita leul si ii zguduie increderea in sine, in superioritatea lui. Comportamentul neortodox al varsatorului in pat si in relatii deranjeaza leul. Parteneri sexuali ocazionali. Casnicie imposibila.

LEU - PESTI - Leul demonstarativ si exuberant sta in opozitie cu pestele sfios si introvertit. Leul nu arata nici o dorinta sa elucideze taina pestelui in dormitor. Amandoi prefera sa primeasca decat sa dea. Atractia magnetica initiala duce la explozie. Pestele se dovedeste a fi mai slab, iar lipsa lui de orgoliu il deranjeaza pe leu. Cand pestele are o suparare, mandria leului ii interzice compasiune. O relatie de dragoste dificila. Casnicie nefericita.

Kiamos Panos - San Tainia Palia

Cura de fosnete si culori

Vacanta nu inseamna numai intrerupere de activitate. Primul pas facut pe malul marii, intr-o pajiste sau pe o carare de munte ne reactiveaza unul din cele mai importante resorturi ale bucuriei de a trai: simturile. Lumina puternica si iradianta a verii, in care culorile peisajului se aprind, ne face sa descoperim alfabetul bucuriei de a trai in natura: devenim atenti, veseli, curiosi, relaxati, activi. Verdele asternut in palete de nuante pe iarba gradinii, pe dealuri si pe copaci, lanurile galbene de rapita si de floarea soarelui, rosul macilor, auriul lanurilor de grane, spuza pestrita a pajistilor inflorite de munte - toate aceste culori vii si patrunzatoare actioneaza asupra noastra ca un stimulent natural, un drog raspandit prin culori.
S-a dovedit stiintific ca receptia culorilor in perioada de primavara si vara are efecte benefice asupra organismului. Lumina solara, care accentueaza si irizeaza culorile, activeaza metabolismul, stimuleaza comportamentul hormonilor, secreta energie, ridica standardul de sanatate si confortul spiritual. “Starea de buna stare” pe care o simtim este un rezultat al propagarii culorilor, care reprezinta, si ele, asemenea sunetelor, emisii cu lungimi de unda si frecvente pe care le receptam. De pilda, verdele reglementeaza si egalizeaza tensiunea emotionala, ajuta puterea de concentrare si “da” minte limpede. Galbenul, a doua culoare dominanta a verii, ne stimuleaza inspiratia, ne daruieste sentimentul de bucurie, ne ajuta sa fim creativi. Dimpotriva, albastrul cerului ne induce starea de relaxare si de stabilitate psihica. Vreti sa va odihniti pe de-a-ntregul? Pierdeti-va cu ochii in cer. In schimb, amestecul de culori care nu pot fi receptate independent - buchetele colorate, florile din pajisti si din campii - are grija ca perceptia noastra sa se acutizeze, exact lucrul de care psihicul are nevoie dupa lungile si obositoarele ore de munca intr-un birou. Schimbarea peisajului si-a culorilor intareste creierul, el primeste incontinuu impresii si face conexiuni care ii vor sprijini rezistenta pe toata durata lungilor luni de munca si griji care vor urma.
Culorile nu actioneaza doar asupra ochilor si a epidermei, ele trebuie sa fie preluate si in alimente. Salatele proaspete, legumele si verdeturile sunt furnizori de substante colorate natural, al caror continut energetic este preluat odata cu vitaminele. Prin urmare, mancati si culori, si asa cum sunteti atenti sa faceti meniuri cat mai variate, ingrijiti-va si ca mesele dvs. sa aiba cat mai multa culoare. Mancarurile cu aspect fad, oricat ar fi de gustoase, te fac, pe vreme lunga, bolnav!

Rac, 30 iunie - Ziua motivatiei

Este foarte greu sa convingi o persoana nascuta pe 30 iunie sa faca ceva daca nu are o motivatie serioasa. Cei nascuti in aceasta zi se impart in doua categorii: introvertiti si extrovertiti. Ambele tipuri de indivizi sunt animate de idealuri personale inalte. Lumea lor este intr-adevar privata si foarte putini sunt cei care sunt admisi in ea. Indivizii introvertiti nascuti in aceasta zi manifesta preferinta pentru un stil de viata care este in stransa legatura cu caminul lor (uneori prefera sa munceasca acasa). Vietile lor sunt atat de bine circumscrise caminului, incat pasiunile acestor nativi nu sunt decat simple extensii ale vietii casnice. Aceste pasiuni isi insusesc si ele calitatile vietii nativilor zilei - sigure, familiare, lipsite de risc. Indivizii extrovertiti nascuti in aceasta zi pot parea ca au un temperament linistit, dar asta se va intampla pana in momentul in care vor fi confruntati cu o situatie deosebita. Atunci isi vor dezvalui adevarata personalitate. Nativii ar trebui sa isi mai tempereze atitudinea excentrica pentru ca uneori poate scapa de sub control.

Aproape toti cei nascuti in aceasta zi au foarte bine dezvoltat simtul tehnic. Uneori, acesta este atat de dezvoltat incat nativii devin virtuosi ai domeniului. Sunt oponenti formidabili, rareori pierzand o disputa. In general, aceasta calitate se manifesta in plan fizic sau in plan psihic. Introvertitii trebuie sa fie atenti sa nu isi reprime prea mult latura agresiva. De multe ori, persoanele nascute pe data de 30 iunie sunt incapabile sa isi exprime sentimentele. Se tem de multe ori sa nu isi faca rau lor insisi sau sa nu faca rau celorlalti spunand ceea ce simt.

Persoanele nascute pe data de 30 iunie care sunt mai extrovertite isi exprima agresivitatea printr-un accentuat spirit competitiv. Trebuie sa fie atente, insa, la riscul de a deveni violente. O astfel de persoana este un adversar fascinant, dar foarte periculos. In mod paradoxal, atunci cand acesti indivizi extrovertiti se afla singuri alaturi de prieteni sau familie pot parea pasivi sau chiar docili.

Ambele tipuri de nativi se manifesta diferit, in functie de situatie. In realitate sunt diferiti fata de atitudinile pe care le afiseaza. Acestea depind de starea lor de spirit. Barbatii nascuti in aceasta zi sunt mult mai schimbatori decat femeile. Aceasta calitate le confera un anumit mister. Nativii sunt un mister chiar si pentru ei insisi. De aceea, ar fi bine sa incerce mai mult sa se autocunoasca.

Cei nascuti in aceasta zi sunt extrem de priceputi in ceea ce priveste manevrarea banilor, indiferent daca sunt ai lor sau daca sunt ai altora. Calitatile lor privitoare la acest domeniu ii atrag pe ceilalti. Sunt persoane cautate pentru sfaturile pe care le ofera. Sunt foarte corecti in ceea ce priveste calculul costurilor. Isi vor maximiza profitul si isi vor minimiza cheltuielile.

Motivatia personala a persoanelor nascute pe data de 30 iunie in ceea ce priveste meseria este de fapt un hobby. Acest hobby este in mod sigur ceva deosebit si ii intereseaza pe nativii mult mai mult decat profesia. Ei nu vor ezita sa investeasca energie in mod nelimitat in acest domeniu. Atunci cand sunt constienti de mediul in care se afla si de dorintele celorlalti, pot aduce o contributie nepretuita societatii. Cei nascuti in aceasta zi ar trebui sa caute sa se implice in activitati ce includ increderea in oameni. Pentru ca nativii permit unui numar mic de persoane sa patrunda in universul lor, cei alesi ca prieteni se pot considera privilegiati.

SFATURI: Invata sa te placi mai mult pe tine insuti. Vezi cum poti sa ii ajuti pe ceilalti. Daca este posibil, canalizeaza-ti agresiunea in obiective constructive. Descopera-ti temerile si invata sa le tii piept. Nu-ti permite sa te retragi in tine.

PUNCTE FORTE:

Motivat

Abil in ceea ce priveste banii

Cu aptitudini tehnice

PUNCTE SLABE: Schimbator Represiv Negativist

luni, 29 iunie 2009

Zodiac erotic - RAC (21 iunie - 22 iulie)

Femeia rac:

Ai nevoie de un compas dacã vrei sã strãbati teritoriul sentimental al acestei femei. Dacã nu ai nimerit de la bun început esti dezorientat si nu mai stii ce vrea. În cazul îndoielnic trebuie sã-ti amintesti de urmãtoarea regulã: depinde de ajutorul celor apropriati, dar prea tinde sã-si arate sentimentele. Nu suportã critica, mai ales atunci când cineva vrea s-o facã de râs. Nimic n-o deranjeazã mai mult, nimic nu gãseste mai înjositor si nedrept. Tine minte tot, pânã i se dã posibilitatea de a se rãzbuna. Are o memorie de parcã totul ar fi gravat undeva într-o placã de otel, nu o poti sterge deloc. Te uimeste cu câtã exactitate poate reda ceva trecut demult. Asta se poate explica prin faptul ca trãieste în trecut. Ar vrea sã retrãiascã totul, crede într-o fostã viatã, tinde spre ocultism. Îi plac cãrtile istorice si locuinta si-o împodobeste cu lucruri vechi. Îi plac tablourile vechi, are un simt al continuitãtii. Viata nu înseamnã pentru ea Aici si Acum. Este o casnicã pierde multe ore pentru a-si aranja domiciliul. Tendinta pentru decoratiuni câteodatã este demodatã dar nu fãrã gust. Bucãtãria ei este asa de caldã si familialã ca într-un tablou flamand vechi. Casa ei este si împãrãtia ei. Nimeni nu pãrãseste casa flãmând. Stie sã gãteascã exceptional. Frigiderul este întotdeauna plin cu bunãtãti, asta dovedeste tendinta
ei spre sigurantã. Vrea sã stie ce va mânca data viitoare si de unde va avea salariul viitor. Stie cã banii conteazã. Nu este zgârcitã dar pune bani deoparte pentru vremuri grele. Se desparte de bani numai atunci când o face cu plãcere, dacã ar fi pentru un balsam sufletesc necesar (adicã sã-si acopere o ranã sufleteascã). O durere sufleteascã poate fi înlãturatã printr-o orgie în cumpãrãturi dar si atunci ea îsi va cheltui banii pentru eventuale briliante. Nu-i plac bârfele, poti sã-i spui secrete, le va pãstra. Dacã e vorba de o mãrturisire va tãcea ca un mormânt. Pe de altã parte este o bunã povestitoare; este o plãcere sã asculti cum povesteste povestioare sau anecdote din trecutul ei sau al familiei. Poate sã captiveze auditoriul, schimbã tonul, nuanteazã usor, se exprimã foarte plastic, l-ar umbri si pe un poet. Dacã gaseste ceva comic, nu se poate stãpâni de râs. Acest râs însã nu o favorizeazã deoarece sunã prosteste si isteric. Este credincioasã prietenilor si bãrbatului de care se leagã. Câteodatã aceastã credintã este agasantã deoarece asteaptã de la ceilalti mereu dovezi de dragoste. Trebuie sã te îngrijesti de ea, s-o lauzi, vrea sã fie curtatã. Trebuie tratatã cu tandrete si rãbdare. Un bãrbat ambitios nu are sanse la ea. Îi este foate greu sã se dãruiascã în dragoste, ca toate cã atractia ei constã tocmai în moderatie, veselie si sentimente de compãtimire. Ea este fetitã timidã, dulce, în alb care este cuibãritã în sufletul fiecãrui bãrbat. Dacã vrei s-o cuceresti nu ai voie sã uiti trandafirii, luminãrile, sampania si poeziile de dragoste. Nu va fi o cucerire rapidã. Va fi o decizie: ori tot ori nimica, a trãi sau a muri, cãsnicie sau o despãrtire pentru totdeauna. Hotãrârea ar trebui bãrbatul s-o ia cu multã cumpãtare. Dacã o pierde nu va putea s-o uite niciodatã. Aceastã femeie nãscutã sub semnul soarelui, dominatã de lunã, trebuie sã aibã douã lucruri: dragoste si sigurantã. Ea cautã dragostea care trece deasupra sexului iar aceasta înseamnã casã, copii, o legãturã stabilã. Nu lasã bãrbatul în dormitorul ei pânã nu stie ce vrea si în viitor. Dacã gãseste dragostea adevãratã face totul pentru omul iubit si devine cea mai bunã partenerã de sex din toate semnele. Sinceritatea ei în dragoste o face cea mai rea candidatã, dacã ea devine plãtitã, adicã prostituatã, dansatoare de cabaret sau într-o cãsãtorie din interes. Nu poate juca teatru în relatiile sexuale. Dacã stie însã cã bãrbatul are motive serioase sã nu se cãsãtoreascã cu ea si actul scris nu valoreazã mult, devine o bunã amantã. Dacã se dãruieste unui bãrbat rãmâne credincioasã. Fiecare bãrbat care a câstigat-o ca amantã ar face bine s-o ia si de nevastã, ca sã fie sigur cã nu pierde aceastã comoarã. Nu trebuie sã-si facã griji cã o pierde eventual. Este prototipul femeii care merge si prin foc. Merge alãturi de el chiar dacã este alcoolic, curvar sau o scârbã de om. Unii bãrbati se plâng cã aceastã dragoste iertãtoare calcã pe nervi, psihologii o explicã ca pe o fricã: sã nu fie nedemnã pentru a cere prea mult în dragoste. Oricare ar fi motivul, cert este cã bãrbatii nu se poartã bine cu femeile rac.



Viata sexualã a femeii rac:

Reactioneazã si prinde repede semnalele, dar nu va face niciodatã primul pas. Este prea timidã si îi este fricã de o eventualã criticã, dacã iese prea mult din capsula ei. Trebuie încurajatã subtil pânã fantezia ei este eliberatã de complex. Trebuie sã-i arãti cã dragostea este dominatã de sentimente libere, reactiile ei firesti ridicã cheful bãrbatului iar ea nu trebuie sã se rusineze de libidoul ei. Firea ei sensibilã va depinde mult de punctul de vedere al partenerului. Dacã este înlelegãtor, compãtimitor, tandru, o sã se manifeste ca o floare sub razele de soare. Un cuvânt brutal, o miscare nechibzuitã face ca ea sã se retragã rapid, nu are încredere în sine. Poate fi o amantã minunatã deoarece trãieste intensiv plãcerea pe care o simte, când va scãpa de complexe va bucura pe orice bãrbat. Va rãspunde la patima sa în asa fel încât nu-i va influenta numai inima ci si potenta. Poate deveni si sclava plãcerilor ei dacã le-a descoperit. La început bãrbatul sã apeleze mai întâi la sentimente materne, asta va adânci legãtura sexualã. Nu are voie sã uite timpul si posibilitatea trebuie sã aibã un numitor comun, ea nu se dãruie în masinã, trebuie sã creadã cã totul este fãcut din dragoste, deci locul sã fie ales unde ea se simte bine: acasã la ea se simte cel mai bine sau la el, dacã a fost des acolo si nu se mai simte strãinã. Dacã momentul a sosit ea va fi aceea care-l va invita pe partener la o mâncare bunã, luminã de lumânare si muzicã bunã. dar nu fiti prea ambitiosi pentru cã riscati sã nu mai intrati în dormitor. Dacã se dezbracã pentru prima oarã, doreste sã audã cât este de frumoasã. Femeia rac doreste sã fie admiratã, un compliment este tot atât de important ca si uvertura în sine, dar n-ai voie s-o grãbesti. O altã împrejurare care-i place este strandul când este lunã. Sub razele de lunã si cântecul valurilor, scapã de complexe foarte usor si-si dezvãluie o laturã nebãnuitã - devine o femeie sãlbaticã minunatã. Atingerile ei sunt usoare ca a unei frunze care cade. Îi place sã mângâie, sã fie mângâiatã. Îi plac mirosurile din baie, si a uleiurilor de corp. Femeia rac depinde de starea ei sufleteascã, dacã nu are chef de sex conventional, poate deveni foarte inventivã. De regulã însã nu depinde de variatiuni sexuale externe. Are un instinct matern foarte pregnant, se poate dãrui unui bãrbat chiar dacã îi este frate. Incestul la aceste femei nu este rar. Deoarece multe femei nu acceptã grosolãnii bãrbãtesti preferã sã fie onaniste, aici fantezia lor nu are margini.



Bãrbatul rac:

Nu poti citi în el ca într-o carte, aratã celor strãini latura intransparentã. Are secrete pe care le pãstreazã, nu le trãdeazã nici celui mai intim prieten. Este nelinistit, tinde spre meditatie, este un idealist si un visãtor sentimental. Deoarece este dominat de lunã, trãieste sentimente înãltãtoare sau depresiuni mari si are talentul de a atrage oameni în diferite directii. La începutul unei întâlniri pare dispus sã cocheteze dar asta este una din stãrile sale sufletesti. La urmãtoarea întâlnire poate fi prietenos, nu stii niciodatã ce vrea. Chiar dacã-l cunosti mai bine, niciodatã nu stii în ce stare îl prinzi. Poate deveni dintr-o datã coleric, dacã însã partenerul nu reactioneazã, ele îsi cere rapid iertare. Crede în dreptul femeii, iar natura sa îl face sã se simtã ocrotitorul sexului slab. Este politicos si galant, cavaler de scoalã veche, iubeste femeile frumoase, societatea lor, mai ales dacã sunt spirituale. Cine nu iubeste te întrebi? Diferenta constã în faptul cã bãrbatul rac devine aici si el atrãgãtor. În momentul în care însã a cucerit, devine posesiv; o amantã va avea mult de furcã cu el cãci asteaptã mult prea mult. Situatia se îngreuneazã deoarece bãrbatul rac devine supãrãcios, se retrage în cochilia lui în loc sã spunã deschis ce nu-i convine. Îi place mâncarea si bãutura dar nu se va îmbrãca ca atare. Nu-i pasã de îmbrãcãminte. Are încã puloverul vechi, niste pantaloni de trening din anii studentiei, care în jurul burtii îl cam strâng. Bãrbatul rac nu are nimic din viata unui pãun. Îi place distractia, converseazã mult. Cu cuvinte reuseste sã facã pe altii sã-i urmeze oriunde. La discutii dã dovadã de memorie excelentã. Are niste idei, conceptii fixe, totul merge bine dacã celãlalt va accepta numai pentru a avea liniste. Poate însã sã si asculte, sã de sfaturi în probleme dificile, sã ajute la rezolvarea lor. Mintea sa agerã, analiticã, deznoadã cele mai dificile noduri. Pricepe problema banilor. Mai rapid decât o sopârlã, muscã prin sansa de a câstiga bani. Se intereseazã însã numai de metode conservative si conventionale, nu riscã nimic. Este sensibil, nesigur si sentimental, se desparte greu de prieteni vechi, de obiceiuri sau lucruri care au devenit obisnuite. O prietenie dureazã o viatã. Se întâlneste cu fosti colegi de scoalã cu toate cã nu mai are nimic comun cu ei, nu doreste schimbãri în stilul sãu de viatã. Pãstreazã amintirile în locuinta sa, are multe poze si amintiri. Îl preocupã mult trecutul. Are nevoie de dovezi de iubire. La acest bãrbat nu se poate vorbi de un episod usor. Dragostea este pentru el un lucru serios. Cere iubitei dragoste sufleteascã si fizicã în aceiasi mãsurã. Deoarece el este credincios cere acelasi lucru. Crede într-o iubire care tine piept tuturor furtunilor. Aceasta este reteta lui de dragoste sufleteascã, pacea sufleteascã. Nu este un cãlãtor, casa, soba sunt cea mai mare plãcere a sa. Gãseste cã linistea casei si multumirea cãminului cresc în propria grãdinã. Câteodatã este atât de vanitos încât vede numai defectele altora si nu pe ale sale. Bãrbatul rac cautã o legãturã de duratã cu o femeie, dacã aceastã legãturã se rupe, gãseste repede alta, deoarece se adapteazã usor. Cine însã i-a cucerit inima nu va fi uitat orice s-ar întâmpla. Este o fiintã complicatã care datoritã stãrilor sale sufletesti variate poate sã-si îngreuneze viata, dar nicidecum sã te plictiseascã. Ambitia sa duce spre reusitã deoarece stie sã se adapteze. Inteligenta sa îl vor predestina sã aibã rolul de conducãtor în politicã, literaturã sau comert. Fereste-te de el în nopti cu lunã.



Viata sexualã a bãrbatului rac:

Are nevoie continuã de încurajare. Dacã are acest lucru este un minunat amant. Îi place rolul de învãtãtor (în a da lectii de sex) iar o femeie face bine dacã lasã sã creadã cã el este acela care dã lectii în viata sexualã. O va introduce pas cu pas, îi va explica totul, de ce si ce trebuie sã facã. Sã nu-l întrerupi spunându-i cã stii aceste lucruri, le-ai practicat deja, cãci s-ar retrage imediat, ar visa poate aceste lucruri minunate, pe care le-ar fi putut trãi în doi. Este si rãbdãtor si pasionat si ar fi foarte greu de a gãsi o combinatie atât de bunã. De la bun început când a fãcut o propunere în soaptã stie unde duce drumul chiar dacã va trebui sã escaladeze mult. E bine sã te lasi dus, meritã. O cãlãtorie este tot atât de plãcutã ca si sorirea ei. În începutul unei legãturi amoroase trebuie evitat ordinarul, vulgarul, doreste sã-si idealizeze partenera si excesul (a cãdea într-un alt rol) chiar dacã este excitant ar putea îngropa perspectiva unei legãturi trainice. Cu timpul devine mai realist si acceptã lucruri care-l socheazã câteodatã dar deoarece este supersensibil, te poti astepta la orice. Dacã este tratat cu indiferentã si fãrã sentimente se retrage în cochilia sa. Uvertura este jucatã de el foarte sigur, deoarece doreste sã facã fericitã femeia de lângã el dar si pe el însusi. Bãrbatul rac se poate adapta la stãrile sufletesti ale partenerelor, iar asta îl face sã fie un artist al dragostei, fatã de alti bãrbati care cred cã în pat poti domina o femeie cu dispret. Începutul unui act sexual este în afara patului, îsi culcã partenera eventual pe o masã si trece de la un joc manual la un contact subtil cu penisul. Când femeia doreste punctul culminant, abia atunci o transportã în pat. Este un expert al jocului cu clitorisul. Are un talent pentru acest joc, foloseste degetele, dar degetele sale au o sensibilitate magicã. Memoria sa îl ajutã si în dragoste: îsi aminteste perfect cu ce s-a excitat o femeie. Îi place sã stie cã a satisfãcut-o. Retine toate experientele tineretii si le finiseazã apoi la maturitate cu multã fantezie. Îi plac rufele intime, sexy. Dacã devine homosexual, se va îmbrãca ca o femeie, talentul sãu artistic si adaptarea la mediu vor face sã-si joace rolul perfect. Homosexualii nãscuti în zodia racului fac mari eforturi sã se transforme fizic în femeie, si câteodatã se vor supune si unor operatii chirurgicale.



Zone erogene:

Cel mai tare mijloc de excitare la cei nãscuti în zodia racului este un sãrut cu limba si dintii. Pot ajunge si la orgasm. Cea mai sensibilã parte sunt sânii; amândoi reactioneazã la stimulãri manuale so orale al sânilor. O usoarã mângâiere pe piept îi face sã doreascã actul sexual. Femeile doresc jocul cu sfârcul sânilor iar atingerea sânului în preajma terminãrii îi stimuleazã plãcerea. Si bãrbatii rac sunt foarte sensibili în zona pieptului. O usoarã atingerea a pieptului îi excitã. Este bine de stiut acest lucru de cãtre femei.



Asa începe...

O miscare de sah bunã: sã-ti dea racul un sfat! Deoarece doreste sã ajute si compãtimeste oamenii, primul pas este fãcut. Întrebarea: nu ne cunoastem cumva? nu intrã în discutie. Racul are o memorie excelentã asa cã nu ajungi prea departe cu aceastã metodã. Discutii în legãturã cu copii pot duce la rezultate optime deoarece femeia rac iubeste copii. Acestei femei i s-a fãcut deja reprosul cã vrea sã mãreascã toatã lumea cu tatãl rac. Te poti axa în discutii politice cu el. Îi plac dicutiile pe plan cultural, muzica romanticã, melodicã îl duc la numitor comun cu infinitul. Un local cu muzicã înceatã, cu violonist, muzica este hrana lui sufleteascã. Ai putea sã-l inviti pe malul unei ape, îi place sportul de apã. Ar putea sã meargã si la nudisti deoarece îi place sã-si etaleze corpul. Vrei sã-i faci un cadou unei femei rac? Cel mai bine ceva pentru casã, tablouri, tapete, cãrti frumos legate în piele, lucruri de bucãtãrie, originale. Pentru el sunt bune niste mâncãruri împachetate exotic, ceva din argint cu initialele sale. Cei nãscuti în zodia racului sunt colectionari, iar tot ce mãreste colectia lor îi bucurã nespus de mult, mai ales lucruri de argint. Familia racului, relatiile trebuie pãstrate mai ales în ceea ce priveste mama, ei sunt foarte sentimentali. Niciodatã sã nu-i vorbesti de fostele aventuri, nu-l intereseazã ce rol a jucat alt om în viata altcuiva. Un sfat: Racului nu-i place sã fie privit ca ceva de toate zilele, ceva natural, firesc. Un nou costum, niste cercei noi, trebuie remarcate: dar atentie la supersensibilitatea lor: atentie la formularea unui compliment în privinta cotumului sau a cerceilor noi, ar putrea sã creadã cã nu sunt bune, cã nu se potrivesc. înainte de a se simti jignit, trebuie explicat complimentul ca atare, deci cum a fost gândit si spus. Sã nu te duci la întâlnire cu racul, dacã nu te simti bine. Este o prostie cãci tocmai aici ar putea sã te îngrijeascã si sã te ocroteascã. El este cel care îti dã putere, care este farul în ceatã, de care are nevoie fiecare. Cu multã pasiune aduce fructe, citeste, îti pune muzicã si se multumeste sã-ti tinã mâinile. Cu tot atâta dragoste îti dã medicamente si se va îngriji de mâncarea ta. Cine nu a fost ocrotit de rac nu stie cât este de frumoasã viata în doi. Este de fapt o altã formã a dorintei sale de a poseda (dar de ce sã întrebãm atât si sã cãutãm motivatii, mai bine profiti).



Asa se terminã...

Cine vrea sã scape de rac stã în fata unei mari probleme. Nu se lasã înfrânt, se lipeste ca o gumã de mestecat de pantofi. O atitudine urâtã fatã de femeia rac o face sã fugã dar dacã o atingi prea tare devine încãpãtânatã si se tine scai. Reactioneazã cu criticã pentru care are un talent deosebit. Trebuie sã fii foarte subtil. Nu o mai lasi sã stie totul despre tine si îi spui cã de acum încolo va fi doar o supusã; dacã intrã în panicã n-o linistesti si o lasi în voia soartei. Devi un mofturos si un depresiv (melancolic) treaba asta influenteazã starea ei psihicã. Fatã de bãrbatul rac trebuie o atitudine dominatoare, tu hotãrãsti mai ales timpul. Arzi mâncarea si spui cã lucrurile gospodãresti sunt plictisitoare. Îi critici în dormitor tehnica de iubire. Deoarece îi este fricã cã în directia asta nu valoreazã mult, îl lasi sã înteleagã exact acest lucru. Racul are nevoie de dragoste. Nu-l accepti, nu-i dai echilibrul sufletesc, nu asculti sfaturile sale. Racului îi plac restaurantele de modã veche, îl duci în locuri excentrice. Îl critici ori de câte ori vrei, îl faci sã aibã complexe de inferioritate. Cel mai urât lucru este sã-i critici mama.



Cine cu cine, cum si de ce ?

RAC - BERBEC
Berbecul este un aventurier pentru rac care este mai conventional, o atractie sexualã mare este doar la început. Cu timp însã gelozia excesivã a racului enerveazã berbecul care cu vorbe ascutite poate rãni racul. Berbecul la rândul sãu gãseste felul racului ca agasant. O relatie greoaie, iar o cãsnicie în orice caz este sortitã pieirii.

RAC - TAUR
În aceastã legãturã racul aduce multã sensibilitate si fantezie. Amândoi sunt pãtimasi si pentru satisfactie au nevoie de interese exterioare. Taurul întelege stãrile sufletesti ale racului si-l va ajuta la nevoie. Dacã taurul este politicos (atent) racul va reactiona la fel. Atentia reciprocã si buna întelegere vor duce la o frumoasã si bunã cãsnicie.

RAC - GEMENI
Nesiguranta internã a racului prin nestatornicia si împrãstierea gemenilor va fi îngreunatã. Energia sexualã fãrã tel a gemenilor aduc racului probleme mari si naste greutãti si frustrare. Racul va fi gelos iar gemenii nu se lasã opriti în activitatea lor. O afacere emotionalã dar o legãturã strânsã nu va fi niciodatã, datoritã caracterelor diferite - total diferite.

RAC - RAC
Se aseamãnã prea mult ca sã fie fericiti împreunã. De ambele pãrti dominã supra-sensibilitatea, care duce la ivirea problemelor sufletesti. Amândoi vor sã domine ceea ce duce la reprosuri. Deoarece însã se simt reciproc atrasi fizic, legãtura la început este foarte eroticã. O cãsnicie însã cere multã întelegere, compãtimire reciprocã.

RAC - LEU
Leul stabilizeazã stãrile sufletesti ale racului, este foarte energic în dovezile sale de dragoste, este cel care dã racului siguranta necesarã. Pe de altã parte leul îsi primeste partea sa de complimente si mai ales admirare mai ales în potenta sexualã si trebuie sã domine. Dacã racul cedeazã si dã leului partea ce-i trebuie, acestã relatie va fi pãtimasã si va duce spre o relatie triumfalã.

RAC - FECIOARÃ
Firea sãnãtoasã si practicã a fecioarei este o bazã idealã pentru aceastã relatie. Racul este mai sentimental decât fecioara timidã, dar pot avea asentiment cald reciproc, în privinta sexualã se vor întelege bine, dar nu va fi cerul pe pãmânt. Problema constã în faptul cã ambii sunt timizi si vor lupta împotriva plictiselii. O legãturã bunã si o cãsnicie comodã.

RAC - BALANTÃ
Balantei îi vine foarte greu sã simpatizeze cu visãtorul rac. Pe de o parte racul devine speriat si nesigur prin firea distantã a balantei. La rândul ei balanta se simte atrasã de stãrile sufletesti ale racului. dar nu vrea sã întâmpine neplãceri. Dacã racul se va simti necãjit, apar greutãtile. Balanta îsi va vedea de drumul ei si sfârsitul este aproape. Relatia este posibilã, cãsnicia riscantã.

RAC - SCORPION
Putere de dominare si spirit de conducere este exact ce cautã racul. Acestea le gãseste în scorpion. În viata sexualã racul este mai sensibil, scorpionul mai pãtimas. Dorinta racului de a fi pe plac ajutã în înlãturarea unor probleme. Gelozia nebunã a scorpionului nu gãseste ecou deoarece racul este credincios. Dragostea se va adânci într-o cãsnicie foarte bunã.

RAC - SÃGETÃTOR
Acestia doi au teluri si dorinte diferite. Sãgetãtorul este un temerar care nu se prinde sexual. Racul are nevoie de dragoste si sigurantã pe care sãgetãtorul nu i-o dã. Racul trãieste pentru viitor, sãgetãtorul pentru aici si acum. Când sãgetãtorul se plictiseste doreste noi orizonturi, iar racul se simte necãjit si amãrât. Nu existã perspective nici mãcar pentru o relatie.

RAC - CAPRICORN
Capricornul nu este în stare de atâta dragoste de câtã are nevoie racul, pentru cã are si multe alte interese. Existã însã o atractie mare sexualã între ei. O sã aibã o excelentã relatie sexualã în pat pânã realitatea (ratiunea) si retinerea capricornului va fi primitã de rac ca o respingere. O relatie este marcatã de instabilitate si o cãsnicie nu este prea indicatã.

RAC - VÃRSÃTOR
Singuraticul vãrsãtor i-ar da prea multe lovituri dureroase racului (eului sãu). Racul este credincios pe când vãrsãtorul iubeste aventura, este mereu dornic sã urmeze strugãtul sirenelor. Nu poate satisface dorintele sufletesti ale racului deoarece vãrsãtorul evitã porniri sentimentale.

RAC - PESTI
În privinta sexualã se potrivesc. Amândoi au nevoie de dragoste, sunt sentimentali, fiecare primeste în aceastã directie confirmarea celuilalt. Racul va prelua conducerea deoarece pestii în pat sunt peste mãsurã de subtili si exentrici. Certurile nu vor dura mult iar împãcarea va fi în pat. O pereche potrivitã care va putea trãi minunate zile si nopti atât într-o relatie fie scurtã cât si de lungã duratã.

Bucurestiul de altadata (3)















Nikos Oikonomopoulos

Viaţa, nevoinţele şi pătimirea Sfîntului, slăvitului şi întru tot lăudatului Apostol Pavel (29 iunie)


Sfîntul Apostol Pavel, care mai înainte de apostolie se numea Saul, era de neam iudeu din seminţia lui Veniamin. El s-a născut în Tarsul Ciliciei, din părinţi cinstiţi, care mai înainte au petrecut în Roma, apoi s-au mutat în Tarsul Ciliciei cu cinstitul titlu de cetăţeni romani, pentru care Pavel s-a şi numit roman. El era rudenie cu Sfîntul întîiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan. A fost dat de părinţii săi în Ierusalim la învăţătura cărţii şi a toată legea lui Moise şi a fost ucenic al slăvitului dascăl Gamaliel. El avea un prieten la învăţătură, cu care împreună era ucenic, pe Varnava, care s-a făcut după aceea apostol al lui Hristos şi se deprinsese bine la legea părintească, era foarte rîvnitor după ea şi se lipise de farisei.

Pe vremea aceea, în Ierusalim şi în cetăţile dimprejur, precum şi prin sate, se răspîndise buna vestire a lui Hristos, de către sfinţii apostoli. Şi ei aveau multă întrebare cu fariseii, cu saducheii şi cu toţi cărturarii şi învăţătorii legii evreieşti, cărora, propovăduitorii lui Hristos le erau urîţi şi prigoniţi. Deci, Saul ura şi el pe Sfinţii Apostoli şi nici nu voia să audă propovăduirea lor cea despre Hristos, iar pe Varnava, care era acum apostol al lui Hristos, îl batjocorea, vorbind hule împotriva lui Hristos.

Pe cînd rudenia lui, Sfîntul Mucenic şi Arhidiaconul Ştefan, era ucis cu pietre de către evrei, lui Saul nu numai că nu-i era jale de sîngele care se vărsa fără de vină a rudeniei sale, ci se învoia la acea ucidere şi păzea hainele evreilor celor ce ucideau pe Ştefan. Deci, luînd putere de la arhierei şi de la bătrîni, făcea mult rău Bisericii. El intra în casele credincioşilor, de unde tîra pe bărbaţi şi pe femei şi îi ducea în temniţe. Nu era destul că prigonea pe credincioşii din Ierusalim, dar s-a dus şi în Damasc cu scrisoare arhierească, suflînd cu izgonire şi cu ucidere contra ucenicilor Domnului, vrînd ca şi acolo, de va afla bărbaţi şi femei crezînd în Hristos, să-i prindă şi să-i ducă legaţi la Ierusalim. Aceasta a fost pe vremea împărăţiei lui Tiberiu.

Apropiindu-se el de Damasc, deodată l-a strălucit o lumină din cer şi, căzînd la pămînt, a auzit un glas, zicîndu-i: Saule, Saule, pentru ce mă prigoneşti? Iar el, înspăimîntîndu-se, a zis: Cine eşti, Doamne? Iar Domnul a zis: Eu sînt Iisus, pe Care tu îl prigoneşti. Cu greu îţi este ţie a lovi cu piciorul împotriva boldului. Iar el, tremurînd şi înspăimîntîndu-se, a zis: Doamne, ce îmi porunceşti să fac? Iar Domnul i-a zis: Scoală-te şi intră în cetate şi ţi se va spune ce ţi se cade să faci.

Asemenea s-au înspăimîntat şi ostaşii care erau cu Saul, minunîndu-se pentru că glasul care grăia lui Saul îl auzeau, dar nu vedeau pe nimeni. Atunci Saul, sculîndu-se de la pămînt şi deschizîndu-şi ochii săi, n-a văzut pe nimeni, pentru că orbise de ochii cei trupeşti, începînd a i se lumina ochii cei duhovniceşti. Deci, alţii l-au luat de mînă şi l-au dus în Damasc, unde a petrecut trei zile, fără să vadă, nemîncînd, nici bînd nimic, ci rugîndu-se neîncetat. În Damasc era şi Sfîntul Apostol Anania, căruia i se arătase Domnul în vedenie şi căruia i-a poruncit să-l caute pe Saul, care locuia în casa unui om, anume Iuda; deci, să se ducă acolo şi să-i lumineze ochii lui cei trupeşti prin atingere, iar pe cei sufleteşti prin Sfîntul Botez.

Atunci Anania a răspuns: Doamne, am auzit de la mulţi despre bărbatul acesta, cîte răutăţi a făcut sfinţilor Tăi în Ierusalim, şi chiar aici a venit cu putere să lege pe toţi cei ce cheamă numele Tău! Iar Domnul a zis către dînsul: Mergi fără de frică, fiindcă acesta Îmi este vas ales, ca să poarte numele Meu înaintea neamurilor, împăraţilor şi fiilor lui Israil, pentru că îi voi spune cîte i se cade lui să pătimească pentru numele Meu. Sfîntul Anania, mergînd după porunca Domnului şi găsind pe Saul, şi-a pus mîinile peste dînsul. Atunci, deodată au căzut de pe ochii lui nişte solzi şi îndată a văzut. Apoi, sculîndu-se, s-a botezat şi s-a umplut de Duhul Sfînt, care l-a sfinţit pe el spre apostolească slujbă, fiind numit din Saul, Pavel. După aceea, Pavel a început prin sinagogi a propovădui pe Hristos, că este Fiul lui Dumnezeu; iar cei ce-l auzeau se mirau toţi şi ziceau: Oare nu este acesta acela care în Ierusalim gonea pe cei ce chemau numele lui Iisus Hristos? Aici n-a venit oare ca să lege pe unii ca aceia şi să-i ducă la arhierei? Dar iată că el mai mult se întăreşte şi tulbură pe evreii care petrec în Damasc, atrăgîndu-i pe dînşii către Iisus Hristos.

Atunci iudeii s-au umplut de mînie asupra lui şi s-au sfătuit să-l omoare. Ei străjuiau porţile cetăţii ziua şi noaptea ca să nu poată scăpa de dînşii. Dar ucenicii lui Hristos, care erau în Damasc cu Anania, aflînd de sfatul iudeilor, că vor să-l ucidă pe Pavel, l-au luat noaptea şi l-au lăsat într-o coşniţă peste zidul cetăţii. Deci, plecînd el din Damasc, nu s-a întors la Ierusalim, ci mai întîi s-a dus în Arabia, precum despre aceasta scrie către Galateni: Nu m-am lipit de trup şi sînge, nici m-am suit în Ierusalim la apostolii cei mai înainte de mine ci m-am dus în Arabia, şi de acolo m-am întors iarăşi în Damasc; iar mai pe urmă, adică după trei ani, m-am dus în Ierusalim, ca să văd pe Petru.

Venind în Ierusalim, Sfîntul Pavel se ispitea să se lipească de ucenicii Domnului, iar ei se temeau de dînsul, necrezînd că este ucenicul Domnului. Sfîntul Apostol Varnava, văzîndu-l şi înţelegînd întoarcerea lui spre Hristos, s-a bucurat şi l-a dus la apostoli. Iar el le-a spus lor, cum a văzut în cale pe Domnul, ce i-a zis şi cum în Damasc propovăduia numele lui Iisus Hristos. Deci Sfinţii Apostoli, auzind aceasta, s-au umilit şi, de bucurie, slăveau pe Domnul Hristos, iar Sfîntul Pavel şi în Ierusalim se întreba cu iudeii şi cu elinii pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos.

Odată, stînd în biserică şi rugîndu-se, a rămas uimit şi a auzit pe Dumnezeu, zicîndu-i: Sîrguieşte-te şi ieşi degrabă din Ierusalim, fiindcă aici nu vor primi mărturia ta pentru Mine. Iar el a zis către Domnul: "Singuri iudeii ştiu că eu puneam în temniţă şi băteam prin adunări pe cei ce credeau în Tine, iar cînd se vărsa sîngele lui Ştefan, mărturisitorul Tău, stăteam singur acolo, pentru că şi eu voiam uciderea lui şi păzeam hainele celor ce-l ucideau pe el". Atunci Domnul a zis către dînsul: Mergi, că Eu te voi trimite pe tine la neamuri departe!

După vedenia aceasta, Sfîntul Pavel, deşi voia să mai zăbovească în Ierusalim cîteva zile, ca să se îndulcească de fraţi şi de vorbele apostolilor, însă nu se putea, fiindcă aceia cu care se întreba despre Hristos, se porniseră spre mînie şi căutau să-l ucidă. Dar fraţii, înţelegînd aceasta, l-au dus în Cezareea şi l-au lăsat în Tars, unde Sfîntul Pavel a petrecut învăţînd poporul cuvîntul lui Dumnezeu, pînă ce a venit Varnava de l-a luat şi l-a dus în Antiohia. Acolo, învăţînd în biserică un an întreg, mult popor a întors la Hristos; numindu-i pe ei creştini. După împlinirea anului, amîndoi Sfinţii Apostoli, Varnava şi Pavel, s-au întors în Ierusalim şi au spus Sfinţilor Apostoli cum darul lui Dumnezeu a lucrat în Antiohia şi cum Biserica lui Dumnezeu din Ierusalim s-a veselit foarte mult. Apoi, a adus multă milostenie de la antiohienii cei de bunăvoie dătători, pentru fraţii cei săraci şi scăpătaţi, care petreceau în Iudeea; deoarece pe atunci, împărăţind Claudie, era foarte mare foamete, după proorocia Sfîntului Agav, care era unul din cei şaptezeci de ucenici.

Plecînd ei din Ierusalim, s-au dus iarăşi în Antiohia, unde petrecînd cîtva timp în post şi rugăciuni, în slujba dumnezeieştii Liturghii şi în propovăduirea cuvîntului lui Dumnezeu, Duhul Sfînt a voit să-i trimită pe dînşii la popoare spre propovăduire, zicînd către cei mai mari ai Bisericii din Antiohia: Deosebiţi-Mi pe Varnava şi pe Pavel la lucrul pentru care i-am chemat pe dînşii. Atunci ei, postind, rugîndu-se şi punîndu-şi mîinile pe dînşii, i-au eliberat, iar Pavel şi Varnava, fiind trimişi de Duhul Sfînt, s-au dus în Seleucia. Apoi, de acolo au plecat în Cipru şi, venind în Salamina, au vestit Cuvîntul lui Dumnezeu în adunările iudeilor.

După aceea, străbătînd insula pînă la Iafa, au aflat pe un oarecare prooroc iudeu vrăjitor şi mincinos, cu numele Bariisus sau Elimas, care era împreună cu antipatul Serghie Pavel, bărbat înţelept. Acest antipat, chemînd la dînsul pa Varnava şi pe Pavel, încerca să audă de la dînşii cuvîntul lui Dumnezeu. Deci, a crezut cele grăite de dînşii. Dar Elimas vrăjitorul se împotrivea lor, cercînd să întoarcă pe antipat de la credinţă. Iar Sfîntul Pavel umplîndu-se de Duhul Sfînt şi căutînd spre acel vrăjitor, a zis: "O, plinule de toată înşelăciunea şi răutatea, fiu al diavolului, vrăjmaş a toată dreptatea, nu încetezi a răzvrăti căile Domnului cele drepte? Acum, iată, mîna Domnului să fie peste tine şi vei fi orb, nevăzînd soarele pînă la o vreme!" Atunci, deodată a căzut peste dînsul o ceaţă şi întuneric şi, pipăind, căuta povaţă. Antipatul, văzînd cele ce se făcuseră, a crezut, minunîndu-se de învăţătura Domnului. Împreună cu dînsul a crezut şi mult popor, iar Biserica lui Hristos se înmulţea. Sfîntul Pavel şi cei ce erau cu el, plecînd de la Iafa, au mers în Perga Pamfiliei şi de acolo în Antiohia Pisidiei, care este alta, afară de Antiohia cea mare a Siriei.

Acolo a propovăduit pe Hristos, pînă ce mulţi au crezut. Iar zavistnicii iudei, au îndemnat pe mai marii cetăţii, care erau de păgînătatea elinească, să izgonească cu necinste din cetate şi din hotarele lor pe sfinţii apostoli. Iar ei, scuturînd praful de pe picioarele lor, au plecat în Iconia, unde, petrecînd multă vreme, au îndrăznit la propovăduirea cuvîntului. Acolo au adus la credinţă mulţime multă de iudei şi elini, nu numai cu propovăduirea, ci şi cu semne şi minuni, care se făceau prin mîinile lor. Acolo au adus la credinţă şi pe Sfînta fecioară Tecla, făcînd-o mireasă a lui Hristos. Iudeii care nu crezuseră au îndemnat pe elini, cu mai marii lor, să ocărască pe apostoli şi să-i ucidă cu pietre. Ei, aflînd de aceasta, au fugit în părţile Liconiei, în Listra, Derbe şi în cele din jurul lor. Acolo au fost binevestitori, căci au ridicat în picioare, cu numele lui Hristos, pe un om şchiop din naştere, care nu umblase niciodată şi care îndată a sărit şi umbla. Poporul, văzînd această minune, şi-a ridicat glasul, zicînd: Zeii, asemănîndu-se oamenilor, s-au pogorît la noi.

Ei numeau pe Varnava, Die, iar pe Pavel, Hermes. Deci, aducînd tauri şi împletindu-le cununi, voiau să le facă jertfe. Dar Varnava şi Pavel, rupîndu-şi hainele de pe ei, au venit între popor strigînd şi zicînd: "Oamenilor, de ce faceţi aceasta, că şi noi sîntem oameni pătimaşi ca şi voi". Apoi, au început a le vorbi despre un Dumnezeu Care a făcut cerul, pămîntul, marea şi toate cele dintr-însele; Care dă ploaie din cer, rînduieşte vremuri roditoare şi umple de hrană şi de veselie inimile omeneşti.

Grăindu-le acestea, abia au potolit poporul, ca să nu le jertfească. Deci, petrecînd ei în Listra şi învăţînd, au venit din Antiohia şi din Iconia nişte iudei şi au îndemnat poporul să se depărteze de apostoli, zicîndu-le: "Aceia nu grăiesc nimic adevărat, ci spun numai minciuni". Ei au răzvrătit şi mai rău pe acei oameni, încît pe Sfîntul Pavel, ca pe un mai mare al cuvîntului, l-au bătut cu pietre şi l-au scos afară din cetate, socotind că a murit. Dar el, sculîndu-se, a intrat în cetate şi a doua zi a plecat cu Varnava în Derbe, binevestind şi învăţînd pe mulţi în cetatea aceea, apoi s-au întors iar în Listra, în Iconia şi în Antiohia Pisidiei. Aici, întărind sufletele ucenicilor, i-a rugat să petreacă în credinţă şi le-a hirotonisit preoţi la toate bisericile; apoi, rugîndu-se cu post, i-au încredinţat Domnului în Care crezuseră.

După aceea, trecînd Pisidia, au venit în Pamfilia şi în Persia, vorbind cuvîntul Domnului şi s-au pogorît în Italia. De acolo s-au dus cu corabia în Antiohia Siriei, de unde au fost trimişi de la început de Duhul Sfînt să propovăduiască neamurilor cuvîntul Domnului. Deci, ajungînd în cetatea Antiohia, au adunat Biserica şi au spus tuturor, cîte a făcut Dumnezeu cu dînşii şi cîte popoare din neamuri au fost aduse la Hristos. După cîtăva vreme, în Antiohia se făcuse ceartă pentru tăierea împrejur, între iudeii şi elinii care crezuseră. Unii ziceau că nu este cu putinţă a se mîntui fără tăierea împrejur, alţii socoteau lucrul greu acea tăiere împrejur. Pentru aceea a fost nevoie ca Sfinţii Apostoli Pavel şi Varnava să se ducă în Ierusalim la apostoli şi la bătrîni ca să-i întrebe de tăierea împrejur şi să le vestească că Dumnezeu a deschis păgînilor uşa credinţei.

Această vestire a bucurat foarte mult pe toţi fraţii Ieru-salimului. Şi Sfinţii Apostoli şi bătrînii, sfătuindu-se soborniceşte în Ierusalim, au lepădat cu totul tăierea împrejur a Legii vechi, ca netrebuincioasă darului cel nou şi le-au poruncit să se ferească de mîncările jertfite idolilor şi de lucrurile necurate şi întru nimic să nu facă strîmbătate aproapelui. La plecare, cei din Ierusalim au trimis în Antiohia, cu Sfinţii Pavel şi Varnava, pe Iuda şi pe Sila. Ajungînd ei în Antiohia, au petrecut acolo multă vreme, apoi s-au dus iar la neamuri, despărţindu-se unul de altul, Varnava a luat pe Marcu, rudenia sa şi s-a dus la Cipru, iar Pavel, luînd pe Sila, s-a dus în Sicilia şi în Siria şi, străbătînd cetăţile de acolo, a întărit Bisericile. Apoi, venind în Derbe şi în Listra, a tăiat împrejur pe Timotei, ucenicul său, pentru iudeii care cîrteau.

De acolo s-a dus în Frigia şi în părţile Galatiei. Apoi s-a dus în Misia şi voia să se ducă şi în Bitinia, dar Duhul Sfînt n-a voit să-l lase să se ducă acolo. Pentru că Pavel, fiind în Troada cu cei ce îi urmau lui, i s-a arătat noaptea o vedenie în felul acesta: un bărbat oarecare, cu chipul macedonean, stătea înaintea lui şi-l ruga, zicîndu-i: "Vino în Macedonia şi ne ajută". Pavel a cunoscut, după vedenia aceea, că îl cheamă Domnul în Macedonia, ca să propovăduiască. Deci, plecînd din Troada, s-a dus la Samotracia, a doua zi la Neapoli şi de acolo la Filipi, care este cea dintîi cetate a acestei părţi a Macedoniei şi colonie romană. Acolo, pe o femeie oarecare, cu numele Lidia, vînzătoare de porfiră, învăţînd-o credinţa în Hristos şi botezînd-o, a fost rugat de dînsa să petreacă în casa ei împreună cu ucenicii săi.

Pavel, mergînd odată la adunarea bisericească spre rugăciune, l-a întîmpinat o fecioară care avea un duh necurat şi făcea multă dobîndă stăpînilor săi, vrăjind. Ea urma lui Pavel şi ucenicilor lui, strigînd: "Aceşti oameni sînt slugile Dumnezeului celui de sus, care ne vestesc calea mîntuirii". Aceasta o făcea în mai multe zile; iar Pavel, supărîndu-se şi întorcîndu-se spre dînsa a certat duhul în numele lui Iisus Hristos şi l-a gonit dintr-însa. Stăpînii ei, văzînd că le-au pierit nădejdea cîştigului lor, au prins pe Pavel şi pe Sila şi s-au dus la boieri şi la voievozi, zicînd: "Oamenii aceştia ne tulbură cetatea şi, fiind evrei, au nişte obiceiuri care nu ni se cade a le primi, nici a le face, noi fiind romani".

Voievozii, rupîndu-le hainele, au poruncit să-i bată cu toiege. Deci, dîndu-le multe bătăi, i-au băgat în temniţă, dar ei rugîndu-se, pe la miezul nopţii temniţa s-a cutremurat, uşile s-au deschis şi legăturile s-au dezlegat. Străjerul temniţei, văzînd acest lucru, a crezut în Hristos, i-a dus în casa sa, i-a spălat de răni şi s-a botezat cu toată casa, apoi le-a pus masă şi s-au întors iar la temniţă.

A doua zi, voievozii, căindu-se că au bătut cu asprime pe oamenii cei nevinovaţi, au trimis la temniţă, poruncind să-i lase liberi şi să se ducă unde vor voi. Pavel a zis către dînşii: "Pentru ce ne-au bătut pe noi înaintea poporului, fiind nevinovaţi şi de neam romani şi, punîndu-ne în temniţă, acum voiesc să ne scoată? Dar nu aşa: Să vină ei singuri să ne scoată!" Trimişii, întorcîndu-se, au spus voievozilor cuvintele lui Pavel. Voievozii s-au temut, aflînd că legaţii care i-au bătut sînt romani.

Deci, ducîndu-se, i-au rugat să iasă din temniţă şi din cetate. Ieşind ei din temniţă s-au dus în casa Lidiei, femeia la care găzduise mai înainte şi a mîngîiat pe fraţii ce se adunaseră acolo, sărutîndu-i. Şi s-au dus apoi în Amfipoli şi la Apolonia, iar după aceea au venit în Tesalonic, unde pe mulţi au cîştigat prin buna lor vestire. Zavistnicii iudei, adunînd pe nişte oameni răuclevetitori, au năvălit asupra casei lui Iason, unde găzduiau apostolii şi, negăsind pe apostoli, au prins pe Iason şi pe unii din fraţi, pe care-i duseseră la mai mari cetăţii, clevetindu-i ca pe nişte potrivnici Cezarului, zicînd că este alt împărat, care se numeşte Iisus. Deci, Iason abia a fost liberat din supărarea aceea.

Sfinţii apostoli, care se ascunseseră de acei zavistnici, au ieşit noaptea din cetate şi au mers în Veria. Dar şi acolo zavistia evreiască n-a dat odihnă Sfîntul Pavel, pentru că, înştiinţîndu-se evreii din Tesalonic că Pavel propovăduieşte Cuvîntul lui Dumnezeu şi în Veria, au mers şi acolo, pornind şi tulburînd popoarele şi ridicîndu-le contra lui Pavel. Deci sfîntul apostol a fost nevoit să iasă şi de acolo, nu că se temea de moarte; ci, fiind rugat de fraţi ca să-şi ferească viaţa pentru mîntuirea multora. El a fost lăsat de ei să meargă pe lîngă mare, iar pe Sila şi pe Timotei i-a lăsat acolo să întărească pe cei nou luminaţi, pentru că ştia că iudeii caută numai capul lui.

Deci, a şezut în corabie şi a plecat la Atena. Acolo, văzînd cetatea plină de idoli, se rupea cu duhul, fiindu-i jale de pierzarea atîtor de multe suflete. Se întreba în toate zilele cu iudeii în adunări şi în tîrguri, asemenea şi cu elinii şi cu filosofii lor. Astfel, el a fost dus de ei la Areopag, un loc care se numea aşa fiindcă se făceau judecăţile cele de moarte la capiştea lui Area. L-au dus pe el acolo, pe de o parte, pentru că voiau să audă ceva nou de la dînsul; iar pe de alta - precum zice Sfîntul Ioan Gură de Aur -, ca să-l dea judecăţii, muncilor şi morţii, de vor auzi de la dînsul ceva vrednic de pedeapsă. Sfîntul Pavel, luînd pricină de la o capişte care avea scrisă deasupra: "Necunoscutului Dumnezeu", a început a le propovădui pe adevăratul Dumnezeu, care le era neştiut pînă atunci, zicîndu-le: "Pe care Dumnezeu, neştiindu-l îl cinstiţi cu bunăcuviinţă, pe Acesta şi eu Îl propovăduiesc vouă!" Şi le spunea cele despre Dumnezeu, Ziditorul a toată lumea, pentru pocăinţă, pentru judecată şi pentru învierea morţilor.

Auzind ei de învierea morţilor, unii îşi băteau joc, alţii încă voiau să mai audă despre aceea. Deci, Pavel a ieşit din mijlocul lor neosîndit ca un nevinovat, iar Cuvîntul lui Dumnezeu nu era fără de folos şi fără de cîştigarea sufletelor, căci unii bărbaţi, lipindu-se de el, au crezut în Hristos, între care era şi Dionisie Areopagitul şi o cinstită femeie cu numele Damar şi alţii mulţi cu dînşii s-au botezat.

Pavel, ieşind din Atena, a mers în Corint şi a petrecut acolo la un iudeu cu numele Acvila. La dînsul a venit din Macedonia şi Sila cu Timotei şi slujeau împreună cuvîntului. Acvila şi femeia sa, Priscila, erau cu meşteşugul făcători de corturi. Pavel, deprinzîndu-se cu meşteşugul lor, lucra împreună cu ei cîştigîndu-şi hrana lui şi a celor împreună cu dînsul din osteneala mîinilor sale, precum zice în epistola către Tesaloniceni: Nu în zadar am mîncat pîine de la cineva, ci lucrînd ziua şi noaptea, ca să nu îngreunez pe nimeni. Şi iarăşi: Trebuinţei mele şi celor ce au fost cu mine, au slujit mîinile mele. Şi se întreba cu iudeii prin adunări în toate sîmbetele, mărturisindu-le că Iisus Hristos este adevăratul Mesia. Iudeii, împotrivindu-se, huleau, iar Pavel şi-a scuturat hainele, zicînd către dînşii: Sîngele vostru asupra capetelor voastre, că eu sînt curat; de acum mă voi duce la neamuri.

Cînd Pavel voia să se despartă de Corint, Domnul i S-a arătat noaptea în vedenie, zicîndu-i: Nu te teme, ci propovăduieşte cuvîntul Meu, fiindcă mult popor am în această cetate, care va crede în Mine, iar Eu sînt cu tine şi nimeni nu va putea să-ţi facă ţie rău. Sfîntul Pavel a petrecut în Corint un an şi şase luni învăţînd pe elini şi pe iudei Cuvîntul lui Dumnezeu. Mulţi, crezînd, s-au botezat; asemenea şi Crisp, mai marele soborului, crezînd cu toată casa sa, s-a botezat. Iar unii iudei potrivnici, pornind cu un suflet asupra lui Pavel, l-au dus la judecată, la antipatul Galion, care era fratele filosofului Seneca. Dar acela n-a voit să-l judece pe Pavel, zicînd: De ar fi făcut vreun lucru rău, l-aş fi judecat, dar fiindcă întrebarea voastră este pentru cuvinte şi pentru legea voastră, nu voiesc să vă fiu judecător. Şi i-a gonit pe ei afară din divan.

După aceasta, Sfîntul Pavel, petrecînd acolo încă cîteva zile şi pe fraţi sărutîndu-i, a plecat în Siria cu cei ce erau cu dînsul şi-i urmau lui: Acvila şi Priscila. Deci, a sosit în Efes, unde, propovăduind cuvîntul Domnului, multe minuni făcea Sfîntul Apostol Pavel, pentru că nu numai mîinile lui erau făcătoare de minuni, tămăduind toate neputinţele prin atingere, dar şi basmalele lui şi mahrama capului, cea adăpată cu sudorile trupului său, avea aceeaşi putere de facere de minuni. Acelea, fiind puse pe cei bolnavi, îndată îi tămăduia şi gonea din ei duhurile cele viclene. Aceasta văzînd unii dintre iudei rătăciţi şi fermecători, au îndrăznit a chema numele Domnului Iisus asupra celor îndrăciţi, zicînd: Ne jurăm pe voi cu Iisus, pe Care Pavel Îl propovăduieşte! Iar duhul cel viclean a răspuns: Pe Iisus îl ştiu şi pe Pavel îl cunosc, dar voi cine sînteţi?

Deci, sărind spre ei omul în care era duhul cel viclean, i-a biruit şi, întărindu-se contra lor, îi bătea şi-i rănea, încît abia scăpară goi din mîinile îndrăcitului. S-a aflat aceasta în tot Efesul, încît şi în evrei şi în elini a căzut o frică mare peste toţi şi se mărea numele Domnului Iisus. Mulţi au crezut în El şi chiar vrăjitorii, care erau în cetate, au primit sfînta credinţă. Şi-au adunat cărţile lor cele vrăjitoreşti şi, numărînd preţul lor, au aflat cinci arginţi, adică cincizeci de mii de bani, şi şi-au ars cărţile înaintea tuturor. Astfel, creştea şi se întărea cuvîntul Domnului. Pavel dorea să meargă la Ierusalim şi zicea: "Fiind eu în Ierusalim, se cade mie să văd şi Roma".

Cînd s-a ridicat tulburare în Efes, de slujitorii capiştei Artemisei, Sfîntul Pavel, după zăbovirea lui acolo timp de trei ani, a plecat în Macedonia. De acolo a venit la Troa, unde a petrecut şapte zile. Aici, într-o zi de Duminică, s-au adunat ucenicii să frîngă pîine şi s-a făcut către dînşii vorbire lungă, pentru că a doua zi voia să iasă de acolo. Astfel, a lungit cuvîntul pînă la miezul nopţii, arzînd multe lumînări în foişorul acela. Atunci un tînăr, anume Eutihie, şezînd la fereastră, se îngreuiase tare de somn şi a căzut jos din casa de sus, de la rîndul al treilea, şi l-au luat mort.

Pogorîndu-se Pavel, a căzut peste el şi, cuprinzîndu-l, a zis: "Nu vă tînguiţi, că sufletul lui este în el!" Şi iarăşi s-a suit Pavel în foişor şi a adus pe tînăr viu, mîngîindu-se mult. Sfîntul Pavel, vorbind pînă la ziuă şi, sărutînd pe toţi credincioşii, a plecat de acolo. Venind în Milet, a trimis la Efes ca să cheme la dînsul preoţii bisericeşti, pentru că nu voia să se ducă singur acolo, ca să nu zăbovească, deoarece se sîrguia să fie în Ierusalim.

Venind din Efes duhovniceasca rînduială, apostolul i-a învăţat, zicînd: Luaţi aminte de voi şi de turma voastră, în care Duhul Sfînt v-a pus episcopi, ca să paşteţi Biserica Domnului, pe care a cîştigat-o cu scump sîngele Său. Şi le-a poruncit pentru eretici, care, după ducerea lui, aveau să intre la ei ca lupi răi. El le-a mai spus şi scopul călătoriei sale, zicînd: Eu, cel legat cu Duhul, voi merge în Ierusalim, neştiind de cele ce va fi să mi se întîmple în el. Îmi grăieşte Duhul Sfînt că mă aşteaptă în Ierusalim legături şi chinuri. Mie nu-mi este nici o grijă de acestea, nici nu am sufletul meu necurat. Mă silesc numai să-mi săvîrşesc alergarea mea cu bucurie şi slujba pe care am luat-o de la Dumnezeu să o împlinesc. Apoi a zis către ei: Eu ştiu aceasta, că voi toţi nu veţi mai vedea faţa mea.

Atunci toţi au plîns şi, căzînd pe grumazii lui Pavel, îl sărutau, mîhnindu-se mai ales pentru cuvîntul care le-au zis că de acum nu vor mai vedea faţa lui. Deci, au petrecut pe Sfîntul Apostol pînă la corabie. Iar el, dîndu-le cea mai de pe urmă sărutare, a luat calea mării. Trecînd prin multe cetăţi şi ţări care erau pe lîngă mare şi prin insule şi pretutindeni cercetînd pe credincioşi şi întărindu-i, a sosit la Ptolemaida şi a mers în Cezareea, găzduind în casa Sfîntului Apostol Filip, care era unul din cei şapte diaconi. Atunci a venit la Sfîntul Pavel un prooroc, anume Agav şi, luînd brîul lui, şi-a legat mîinile şi picioarele, zicînd: Aşa grăieşte Sfîntul Duh, că pe bărbatul a cărui brîu este acesta, aşa îl vor lega iudeii şi-l vor da în mîinile neamurilor! Auzind fraţii aceasta, au rugat cu lacrimi pe Pavel să nu se ducă în Ierusalim. Sfîntul Pavel a răspuns către ei: Ce faceţi plîngînd şi zdrobindu-mi inima? Pentru că eu nu numai că voiesc a fi legat, dar sînt gata a muri în Ierusalim pentru numele Domnului Hristos. Iar fraţii au tăcut, zicînd: Voia Domnului să fie!

După aceasta, Sfîntul Apostol Pavel s-a suit în Ierusalim cu ucenicii săi, între care era şi Trofin Efeseanul, care se întorsese din elini la creştini şi cu dragoste a fost primit Pavel de Sfîntul Apostol Iacov, fratele Domnului şi de toate Bisericile credincioşilor. În vremea aceea au venit din Asia în Ierusalim la praznic, iudeii care erau potrivnici lui Pavel şi care pretutindeni în Asia ridicaseră clevetiri contra lui. Văzînd aceia pe Pavel în cetate umblînd cu Trofin Efeseanul, au spus de el arhiereilor iudei, cărturarilor şi bătrînilor, cum că Pavel strică legea lui Moise, neporuncind să se taie împrejur şi pretutindenea propovăduieşte pe Iisus cel răstignit. Şi întărind pe toţi asupra lui Pavel, doreau să-l prindă. Deci, cînd acei iudei din Asia au văzut pe Sfîntul Pavel la praznic în biserica lui Solomon, îndată au pornit clevetire contra lui prin tot poporul şi, repezindu-se, au pus mîinile pe el, strigînd: "Bărbaţi israiliteni, ajutaţi! Acesta este omul care grăieşte hule asupra poporului, asupra Legii şi asupra acestui loc. El a băgat pînă şi elinii în biserică, spurcînd acest sfînt loc". Ei au crezut că şi pe Trofin l-a băgat Pavel în biserică. Deci, s-a pornit toată cetatea contra Sfîntului Apostol Pavel şi, prinzîndu-l, îl trăgeau afară din biserică. Îndată s-au închis uşile şi voiau să-l ucidă; dar nu în biserică, pentru ca să nu se spurce acel loc sfînt.

În vremea aceea, s-a înştiinţat comandantul oştirii ce păzea cetatea, cum că tot Ierusalimul s-a tulburat. Acela, luînd îndată ostaşi şi sutaşi, au alergat la biserică. Văzîndu-l poporul, a încetat a-l mai bate pe Pavel. Iar comandantul, prinzîndu-l, a poruncit să-l lege cu două lanţuri de fier şi l-a întrebat cine este şi ce rău a făcut. Iar poporul striga: "să-l ucidă pe Pavel!"

El, neputînd să înţeleagă pricina gîlcevii din pricina poporului care făcea gălăgie, a poruncit să-l ducă în ceata ostăşească. Mulţimea poporului urma ceata ostaşilor, strigînd să se ucidă Pavel. Fiind pe un loc înalt care avea trepte, Pavel s-a rugat de comandant să-l lase să grăiască către popor ceva. Deci, comandantul i-a dat voie. Pavel, întorcîndu-se spre popor şi stînd pe pietre a strigat către ei în limba evreiască: "Bărbaţi, fraţi şi părinţi, ascultaţi răspunsul meu către voi". Şi a început a le spune de rîvna de mai înainte după Legea lui Moise, cum a mers în Damasc, cum a strălucit o lumină cerească şi cum a văzut pe Domnul trimiţîndu-l la neamuri!

Poporul, nevoind ca mai mult să-i asculte cuvintele lui, şi-a ridicat glasul către comandantul oştirii: "Ia de pe pămînt pe unul ca acesta, pentru că nu i se cade să trăiască!" Strigînd acestea, îşi aruncau hainele, făcînd praf în văzduh de mînie şi voind să-l ucidă pe Pavel. Iar comandantul a poruncit să-l ducă în ceată, vrînd să-l cerceteze cu bătăi ca să înţeleagă, pentru care pricină poporul striga contra lui. Şi, întinzînd pe Pavel cu funii să-l bată un sutaş, Pavel a zis către el: "Vă este îngăduit să bateţi pe un roman nejudecat?" Apropiindu-se de comandant, i-a zis: "Vezi, ce vrei să faci? Omul acesta este roman!" Atunci comandantul, apropiindu-se de el, l-a întrebat: "Roman eşti tu?" Iar el a zis: "Da". Şi a zis comandantul: "Eu cu mult preţ am cîştigat numirea acestei vieţi. Şi îndată l-a scos din lanţuri. A doua zi, comandantul a poruncit să vină arhiereii şi tot soborul lor; şi a pus înaintea lor pe Sfîntul Pavel. Acesta, căutînd spre sobor, a zis: "Bărbaţi fraţi, eu cu toată bunăştiinţa am vieţuit înaintea lui Dumnezeu pînă în ziua de azi".

Atunci arhiereul Anania a poruncit celor ce stătea înaintea lui, să-l bată peste gură. Iar Pavel i-a zis lui: "Te va bate pe tine Dumnezeu, perete văruit, pentru că vrei să mă judeci după Lege, călcînd legea şi poruncind să mă bată fără vină!"

Sfîntul Pavel, cunoscînd că în soborul acela, o parte sînt saduchei, iar altă parte farisei, a strigat în adunare, zicînd: "Bărbaţi, fraţi, eu sînt fariseu, fiu de fariseu şi pentru nădejdea şi învierea morţilor primesc judecata". Zicînd el acestea, s-a făcut ceartă între saduchei şi farisei şi s-a despărţit poporul, pentru că saducheii ziceau că nu este învierea morţilor, nici înger, nici duh, iar fariseii mărturisesc că sînt acestea. Atunci s-a făcut strigare mare, pentru că fariseii ziceau: "Nici un rău nu aflăm în omul acesta". Saducheii ziceau dimpotrivă şi din această pricină se făcuse mare ceartă. Comandantul ostaşilor, temîndu-se ca Pavel să nu fie omorît de dînşii, a poruncit ostaşilor să-l scoată din mijlocul lor şi să-l ducă în ceată.

Deci, sosind noaptea, Domnul S-a arătat Sfîntului Pavel şi i-a zis: Îndrăzneşte, Pavele, că precum M-ai mărturisit pe Mine în Ierusalim, tot aşa se cade să Mă mărturiseşti şi în Roma! Apoi, făcîndu-se ziuă, unii dintre iudei făcînd sfat, s-au jurat între ei: să nu mănînce, nici să bea, pînă ce nu vor omorî pe Pavel. Ei erau mai mult de patruzeci de bărbaţi. Deci, de acest lucru înştiinţîndu-se comandantul, a trimis pe Pavel cu mulţi ostaşi înarmaţi în Cezareea la ighemonul Felix. Arhiereii cei bătrîni, aflînd de aceea, s-au dus şi ei în Cezareea, unde pîrau pe Pavel la ighemon. Şi, întrebîndu-se cu dînsul înaintea ighemonului, îi cereau moartea lui. Dar n-au sporit nimic, pentru că nici o vină de moarte n-au aflat într-însul. Dar ighemonul, ca să facă pe placul iudeilor, ţinea pe Pavel în legături.

După trecerea a doi ani, Felix ighemonul a plecat de la stăpînirea ighemoniei şi în locul lui a venit un alt ighemon, Festus. Pe acela îl rugau arhiereii ca să-l trimită pe Pavel în Ierusalim. Şi aceasta o făceau iudeii vrînd ca să ucidă pe apostolul lui Hristos pe drum. Festus a întrebat pe Pavel, dacă voieşte să meargă în Ierusalim la judecată. Acesta i-a răspuns: "Eu stau aici la judecata Cezarului, de la care mi se cade să primesc judecata. De am făcut ceva vrednic de moarte, nu mă lepăd de ea, iar de nu se află nimic asupra mea din cele ce grăiesc iudeii, apoi nimeni nu poate să mă dea pe mine lor, pentru că sînt cetăţean roman!"

Atunci ighemonul Festus, sfătuindu-se cu sfetnicii săi, a zis către Pavel: "Pe Cezarul l-ai pomenit, la Cezar te vei duce!" Deci, după cîteva zile, împăratul Agripa, venind în Cezareea ca să cerceteze pe Festus şi aflînd despre Pavel, a voit ca să-l vadă pe el. Cînd Pavel a fost dus înaintea împăratului Agripa şi a ighemonului Festus, el le-a vorbit despre Domnul Hristos şi despre marea sa credinţă. Atunci împăratul Agripa a zis către dînsul: "Puţin de nu m-ai convins şi pe mine, ca să fiu şi eu creştin!" Iar Pavel a zis: Eu m-aş fi rugat lui Dumnezeu, ca şi întru puţin şi întru mult, nu numai tu, ci toţi cei ce mă aud astăzi, să fie într-acest chip, precum sînt eu, însă afară de legăturile acestea!

Acestea zicîndu-le el, împăratul, ighemonul şi toţi ceilalţi sculîndu-se, s-au aplecat unul către altul, zicînd: Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte şi de legături. Iar Agripa a zis lui Festus: "Omul acesta ar fi putut fi liber, de n-ar fi numit pe Cezarul. Acum l-au judecat pe el ca să-l trimită la Cezarul, dîndu-l cu alţi ostaşi legaţi unui sutaş, anume Iuliu din oştile sevastieneşti". Acela, luînd pe cei legaţi împreună cu Pavel, i-a dus pe ei în corabie şi au plecat.

Mergînd ei pe mare, nu fără de primejdie le-a fost calea, din cauza vînturilor celor potrivnice. Deci, cînd au ajuns pînă la Creta şi au mers la un loc, care se numea "Limanuri Bune", Sfîntul Pavel, văzînd de mai înainte cele ce aveau să fie, îi sfătuia pe ei să rămînă acolo cu corabia. Dar sutaşul asculta mai mult pe cîrmaci, decît pe Pavel. Cînd erau în mijlocul noianului, a suflat un vînt puternic cu vifor, care a ridicat valuri foarte mari şi era atîta ceaţă, încît paisprezece zile nu s-a văzut ziua cu soarele, nici noaptea cu stelele, neştiind în ce loc sînt. Deci, fiind purtaţi de valuri şi deznădăjduindu-se, n-au mîncat în zilele acelea, aşteptînd cu toţii moartea, pentru că erau în corabie ca la două sute şaptezeci şi şase de suflete.

Dar Pavel, stînd în mijlocul lor, îi mîngîia, zicîndu-le: "O, bărbaţilor, mai bine era să mă fi ascultat pe mine, ca să nu ieşiţi din Creta; însă mă rog să fiţi cu bună nădejde, pentru că nici unul din voi nu va pieri, decît numai corabia, de vreme ce astă-noapte îngerul Dumnezeului meu mi-a stat înainte, zicîndu-mi: Nu te teme, Pavele, că se cade ţie să stai înaintea Cezarului. Iată, Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cîţi sînt cu tine! De aceea îndrăzniţi, bărbaţilor, că eu cred lui Dumnezeu că aşa va fi. Atunci Pavel ruga pe toţi ca să primească hrană, zicîndu-le: Nu vă temeţi, că nici unuia dintre voi nu-i va cădea nici un fir de păr din cap.

Acestea zicîndu-le şi luînd pîinea, a mulţumit lui Dumnezeu înaintea tuturor şi, rupînd-o, a început a mînca. Apoi, toţi făcîndu-se cu bună nădejde au început a mînca, primind hrană. După ce s-a făcut ziuă, au văzut pămîntul, dar nu cunoşteau în ce ţară este şi a îndreptat corabia spre mal. Dar fiind aproape de mal, un loc între două maluri, corabia s-a înfipt în nisip cu partea dinainte, iar parte dinapoi se rupea de furia valurilor. Atunci ostaşii s-au sfătuit între dînşii să omoare pe cei legaţi, ca nu cumva să scape cineva înotînd. Iar sutaşul, vrînd să ferească pe Sfîntul Pavel, l-a oprit pe el; iar la ceilalţi le-a poruncit să înoate, care cum vor putea şi sărind în apă să iasă la mal. Ceilalţi care îl priveau, au început şi ei a înota, unii pe scînduri, iar alţii pe ce apucau din corabie, aşa că toţi au ajuns sănătoşi la pămînt, scăpînd din mare.

Atunci ei au cunoscut că insula aceea se cheamă Malta, iar locuitorii, fiind barbari, nu le-au făcut lor nici o milă. Deci, aprinzînd ei un foc, din cauza ploii şi a frigului ce era atunci, ca cei udaţi de apă să se încălzească, Sfîntul Pavel a adunat o mulţime de uscături şi, punîndu-le pe foc, o viperă ieşind din căldură, s-a agăţat de mîna lui, stînd atîrnată. Barbarii, dacă au văzut vipera atîrnată de mîna Sfîntului Pavel, ziceau între dînşii: Cu adevărat, ucigaş este acesta, deoarece izbăvindu-se de mare, judecata lui Dumnezeu nu l-a lăsat să trăiască. Dar Sfîntul Pavel, scuturînd vipera pe foc, nici un rău nu a pătimit. Iar aceia aşteptau să se aprindă de veninul şarpelui şi să cadă mort. Aşteptînd ei mult şi nevăzînd nici un lucru de acesta, şi-au schimbat socoteala, zicînd că acela este de la Dumnezeu.

Deci, mai marele insulei aceleia, cu numele Publius, primind în casa sa pe toţi cîţi ieşiseră din mare, i-a ospătat cu dragoste. El avea pe tatăl său pătimind de friguri şi de idropică, zăcînd pe patul durerii. Atunci Pavel, intrînd la el, s-a rugat Domnului şi punînd mîinile pe cel bolnav, l-a tămăduit. Aceasta făcînd, toţi neputincioşii din insula aceea, veneau la el şi se tămăduiau. După ce au trecut trei luni, plecînd cu altă corabie, au ajuns la Siracuza şi de acolo în Regium, apoi în Puteoli, şi după aceasta au ajuns în Roma. Cînd fraţii din Roma au aflat de venirea lui Pavel, toţi au ieşit întru întîmpinarea lui, pînă la Forul lui Apius şi pînă la cele trei Taverne. Pavel, văzîndu-i, s-a mîngîiat cu duhul şi a mulţumit lui Dumnezeu. Atunci sutaşul, care adusese din Ierusalim la Roma pe cei legaţi, i-a dat voievodului. Acela i-a poruncit lui Pavel să petreacă deosebit şi a poruncit unui ostaş să-l păzească. Deci, Pavel a petrecut în Roma doi ani, primind pe toţi care veneau la dînsul şi cărora cu îndrăzneală şi fără temere le propovăduia Împărăţia lui Dumnezeu şi îi învăţa cele despre Domnul nostru Iisus Hristos.

Cele spuse pînă aici despre viaţa şi ostenelile lui Pavel sînt luate din Faptele Apostolilor, scrise de Sfîntul Luca. Iar despre celelalte pătimiri ale lui, el singur le spune în scrisoarea sa către Corinteni, scriind astfel: În osteneli am fost de multe ori, în bătăi cu asprime, în temniţă peste măsură şi în primejdie de moarte adeseori. Am luat de la iudei de cinci ori cîte 40 de lovituri fără una. Am fost bătut cu toiege de trei ori; odată am fost împroşcat cu pietre, corabia s-a sfărîmat cu mine de trei ori, stînd o zi şi o noapte în adîncul mării. Am fost de multe ori şi în călătorie, căci precum a măsurat lungimea şi lărgimea pămîntului cu umblarea şi marea cu înotarea, tot aşa am ştiut şi înălţimea cerului, fiind răpit pînă la al treilea cer, pentru că Domnul, mîngîind pe apostolul Său în ostenelile cele suferite cu multe dureri, pentru numele Lui cel sfînt, i-a descoperit bunătăţile cereşti, pe care ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit; cuvinte negrăite, pe care nu este liber omului a le grăi.

Dar cum s-a săvîrşit acest sfînt apostol şi celelalte nevoinţe şi alergări ale sale, povesteşte Evsevie Pamfil, episcopul Cezareii Palestinei, scriitorul istoriei bisericeşti. Acesta zice că, după ce Sfîntul Pavel a stat doi ani legat în Roma, a fost lăsat liber ca un nevinovat. După aceea el a mai propovăduit acolo cuvîntul lui Dumnezeu, cum şi prin alte ţări ale Apusului. Sfîntul Simeon Metafrast scrie că după ce Apostolul Pavel a scăpat de legăturile din Roma, ostenindu-se încă cîţiva ani în bunăvestirea lui Hristos, a ieşit din Roma şi a trecut în Spania, Galia şi în toată Italia, strălucindu-i pe toţi cu lumina credinţei şi întorcîndu-i la Hristos de la înşelăciunea diavolească. Pe cînd era în Spania, o femeie oarecare bogată şi de bun neam, auzind de propovăduirea apostolului despre Hristos, dorea ca să-l vadă. Deci a îndemnat pe bărbatul său, Prov, să roage pe Sfîntul Apostol Pavel să vină în casa lor, ca să-l ospăteze cu dragoste. Sfîntul Apostol intrînd în casa lor, femeia l-a privit în faţă şi a văzut pe fruntea lui scris cu slove de aur aceste cuvinte: "Pavel, Apostolul lui Hristos!"

Văzînd femeia ceea ce nimeni nu putea să vadă, a căzut la picioarele apostolului cu bucurie şi cu frică, mărturisind că Hristos este adevăratul Dumnezeu, şi a cerut Sfîntul Botez. Deci, a primit mai întîi botezul femeia aceea, care se numea Xantipi, apoi bărbatul ei Prov şi după aceea toată casa lor. Asemenea a primit botezul şi Filotei, mai marele cetăţii şi mulţi alţii. Apoi, străbătînd el prin toate părţile Apusului, i-a luminat pe toţi cu lumina sfintei credinţe.

Sfîntul Apostol Pavel, văzînd mai înainte sfîrşitul său cel mucenicesc s-a întors în Roma şi a scris Sfîntului Timotei, ucenicul său, acestea: Vremea ducerii mele a sosit şi acum mă jertfesc. Eu m-am nevoit cu bună credinţă, alergarea am săvîrşit şi credinţa am păzit; deci, de acum mi se păstrează cununa dreptăţii, pe care mi-o va da Domnul în ziua aceea.

Despre vremea pătimirii Sfîntului Apostol Pavel, istoricii bisericeşti nu scriu toţi într-un fel. Nichifor Calist, în cartea a doua a istoriei sale, cap. 36, scrie că Sfîntul Apostol Pavel a pătimit pentru Simon vrăjitorul în acelaşi an şi în aceeaşi zi cu Sfîntul Apostol Petru, ajutînd lui Petru ca să-l biruiască pe Simon. Alţii spun că după moartea Sfîntului Petru, trecînd un an, Pavel a pătimit tot în luna iunie în 29 de zile, zi în care Petru fusese răstignit cu un an mai înainte. Pricina pătimirii Apostolului Pavel spun că a fost aceasta: El, prin propovăduirea lui Hristos, îndemna pe fecioare şi pe femei la viaţa cea înţeleaptă. Însă nu se pare a fi nici o deosebire de aceea, căci se scrie în viaţa Sfîntului Petru, de către Simeon Metafrast, că, după pierzarea lui Simon vrăjitorul, Sfîntul Petru n-a pătimit îndată, ci după cîţiva ani. El a pătimit şi pentru cele două femei iubite ale lui Nero, care crezuseră în Hristos şi le-a învăţat a petrece în curăţie. Dar, de vreme ce şi Sfîntul Pavel a vieţuit mulţi ani în Roma şi în părţile Apusului cele dimprejur, în aceeaşi vreme cînd trăia şi Sfîntul Petru, s-a putut întîmpla că şi Sfîntul Pavel să fi ajutat Sfîntului Petru la lupta ce s-a dus contra lui Simon vrăjitorul, în vremea petrecerii sale cea dintîi în Roma.

Venind a doua oară în Roma, slujea cu Sfîntul Petru la mîntuirea oamenilor, povăţuind partea bărbătească şi femeiască la viaţa cea curată. Prin aceasta a pornit spre mînie pe cel necurat şi spurcat cu viaţa, pe împăratul Nero, care, căutîndu-i pe amîndoi, i-a osîndit la moarte. Pe Petru, ca pe un străin, l-a dat spre răstignire; iar pe Pavel, ca pe un cetăţean roman, pe care nu se cădea să-l omoare cu moarte necinstită, l-a osîndit la tăiere cu sabia. Aceasta deşi nu s-a întîmplat într-un an, însă în aceeaşi zi. Cînd s-a tăiat cinstitul cap al Sfîntului Apostol Pavel, a curs din răni sînge şi lapte. Iar credincioşii, luînd sfîntul lui trup, l-au pus la un loc cu al Sfîntului Petru.

Astfel s-a sfîrşit vasul lui Hristos cel ales, învăţătorul neamurilor, propovăduitorul a toată lumea, văzătorul cereştilor înălţimi şi al frumuseţilor Raiului, priveliştea şi mirarea îngerilor şi a oamenilor, marele nevoitor şi pătimitor, care a purtat pe trupul său rănile Domnului, Sfîntul şi marele Apostol Pavel. A doua oară, deşi fără de trup, s-a înălţat pînă la al treilea cer şi a stat înaintea luminii cele întreite, împreună cu prietenul şi ostenitorul său, cu Sfîntul marele Apostol Petru, trecînd de la Biserica care se luptă, la Biserica cea biruitoare, care prăznuieşte în glasul bucuriei şi al mărturisirii sunetului ce prăznuieşte. Ei slăvesc pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfîntul Duh, pe Unul Dumnezeu în Treime, Căruia şi de la noi păcătoşii să-I fie cinste, slavă, închinăciune şi mulţumire, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.